Leo BUTNARU
Regula generală
Poezie dulce-amarăpe nimeni nu l-ai făcutcu adevărat fericitci doar(mulţam şi pentru atât)mai puţin nefericitl-ai făcut.
(8.III.1988)
Vocativ
Hermes, pies i gviazda. Zbignev Herbert În timp ce gândeam că e dificil să fii Hermessă ai aripi la picioareceva mai sus de călcâie lângă oul-glezneiunul din inconveniente simţindu-l chiar lacea mai banală trecere printr-omahala oarecare undecine ştie ce javră jigărităte-ar putea încolţi de zeieştile-ţi atributeîn timpul ăsta de abatere mitologicăîi văd pe ăia cu Pegaşiivăd legiunea lor care alcătuieşte cavaleria uşoară apoezieişi pe ceilalţi îi remarc - peinfanteriştii Parnasuluipe teluricii pedestraşi jertfitori înnumele unei victorii care-i intereseazăpe atât de puţinii patrioţiai Universului. În timp ce mă gândeam la Hermes Trismegistosîn variabila sa ipostază deocrotitor al scrisului şi purtător de veştişi cum Hermes cu aripi de laur la tâmple nu se arătanu se arăta nu se arăta! mi-am zissă aflu vestea care mă interesează de la cavaleriştii saupedestraşii Poezieistrigându-le: „Hei! Care dintre domniile voastre ştiece mai face Nichita Stănescu?!” Şi mi-a răspunsîntrebând la rându-iun infanterist arătos: „Care anume?”„Cel blond ca un înger”, am precizat. “A-a! Păi ele îngerul de pază al lui Vergiliu. L-am auzit cumpe când trecea prin nişte cercuri infernalei se adresă latinului: Tu călăuztu domn şi tu maestru”.
(10.IV.1994)
Poemul de identificarea propriului său protector
N-am uitat nici de (…) Sfântul Pafnutie, Sfântul Ioan Scărarul, Sfântul Sisoie, Sfântul Ermolaie, Sfântul Terapont… Ştefan Baciu
Sfinte Terapont ocrotitor alpoeziei terra-pontice-euxine a poeţilor românite implor să n-o faci de oaieprecum Sfântul Ermolaiecare a uitat că i s-a dat în cerească grijăpolitica aceasta carpatină ce miroase alaptele caprelor nărăvaşe din Bucegi după carecăprarul aleargă forfotind de înjurături cudumnecaţi şi papuceii diverselor divinităţi.Sfinte Terapont reazem alpoeţilor români din Terra-pont-euxinăpari a fi unica sanctitate ce ştie că poeziaeste zona de tropice a acestor suflete carerând pe rând nu cred să înveţe a muri vreodatăzona abundenţelor de tot felul – cujungle de semnificaţii cuîndoieli luxurianteuneori dadaiste şilianele desperărilor din care maimuţe cliniceîncovrigesc ştreanguriarătându-ni-le cu subînţelesuri. Darpoeţii rezistă tentaţiilor macabreunii dintre ei – o ştii prea bineBunule Sfinte Terapont – chiardin unealta supliciului bahic şi-au făcutpahar pentru candelăreîntorcându-se la psalmii poeziei careîn egală măsură merg spre zeu şispre om efemer – acestastârpitor de singurătate prin harul ctitorituluioarecum mai norocos decât zeii noştri de tranziţie laei înşişinepreocupaţi de evoluţie ci destatornicie cică preocupaţi drept clişeu multiplicat laxeroxul albastru al Cerului. Auzi-mi rugaşi iartă-mă pre mine maculatul căte-am decretat Sfinte drept părinte proteguitor almerituoasei dar nedreptăţitei Poezii Române în careîndrăznesc să cred că se află şi inima mea cumîn mijlocul unei uriaşe rodii una din seminţe se află întredouă elipse împurpurate… însângerate…
(14.IX.1996)
Acces
Un permanent acces spre ceva inaccesibil – Poeziaca un plin ce caută alt plinîn sine însăşica propria sa re-întâmplareca propria sa re-splendoare.
Poezie! Poezie! strigaipentru a face legătură întrehaoticul miracol al pre-naşterii şimiracolul de apoial nopţii nopţiloral morţii morţilor.
Poezie, poezie! strigai a doua oarădupă careDumnezeu vorbi o singură datăşi eu de un milion de ori ascultaide fiecare dată rămânândîn unicul spaţiu al Adevăruluimereu în mine şi totdeaunadeloc lesne de priceput Poezie...
(11-12.VI.1998)
Ea şi coperta a IV-a
Din cărţile melepoezia i se adresează lumii:„Sunt aici împreunăcu cobaiul meu”, zicescoţând degetul printre file şi arătând spre poza meade pe coperta a IV-a.
(20.VIII.2005)
Pasărea raiului
Ministerul culturii globului pământesca anunţat campania de răspândire apoeziei la sat...
Să fim realişti: pentru ţăranpasărea-paradisului ecocoşul din zeamă...
(VIII.2005)
