Plină lumea.
Familie, prieteni, toți avem de toate.
Uneori împarți un sentiment trist cu cineva.
Știi că îl trăiți, aici și acum, indiferent dacă fizic sunteți aici sau poate la XYZ km.
Și nu veți discuta această tristețe comună.
Nu o veți discuta până ea nu va începe să vă rupă din interior.
Și atunci îl căutați, acel suflet cu care împărți aceeași durere. Și îi vorbești....
Cuvinte multe, dureri, plâns, disperare, tristețe, plâns și iar cuvinte, totul aglomerat și sumbru.Pe urmă trece.
Observi primăvara.
Ignori sufletul trist.
Și trăiești chiar poate fericit.
Până se întâmplă iar.
