Am ajuns la vârsta la care tata îmi zice așa puțin neliniștit ”Fata tatei, da tu văd că nu ai gând de măritiș..”.  Nu mă așteptam la astfel de cuvinte când abia am trecut de 20, când am voie de toate dar știu unde-mi sunt limitele :) .

Se spune că iubirea orbește, prostește. Se mai spune că suferința e complementară iubirii…

Un subiect prea filozofic poate De Ce femeile suferă..din dragoste?

Un moș la anii înțelepciunii lui a zis ”Iubirea e pentru tinerețe, răbdarea e pentru tot restul vieții”, si privind cu o oarecare smerenie adaugă ”Să nu crezi că vei reuși să schimbi vreo dată un bărbat, alege-l pe cel, pe care relativ neschimbat îl vei putea răbda după ce va trece iubirea tinereții”.

Cred că sunt încă prea tânăra ca să înțeleg în totalitate ce-a vrut să ne spună… dar ceva am înțeles și am simțit cu desăvârșire, Cel de sus ne-a binecuvântat cu darul de a da naștere urmașilor și complementar să educăm din ei oameni. Probabil suntem prea măgulite, să facem ceea ce nu au reușit alte femei înaintea noastră să schimbăm bărbatul, sau cum zice poporul ”să-l educăm” după bunul nostru plac. O fi din instinct, o fi din orgoliu dar la sfârșit iese cu suferință aprigă sau resemnată din cauza unei reeducări eșuate, și imposibile ca axiomă :)

Să învățăm din greșelile altora, să învățăm să îi auzim pe cei care ne vorbesc, și să lăsăm vocația primită de sus pentru cei pe care cu adevărat îi putem transforma în prinți și prințese..

Iar celui de lângă, ales conștient și cu o mare atenție, să-i oferim iubirea și răbdarea.. prin care putem ajunge la seninătate.