Scrisoarea se citește cu multă dispoziție bună, ironie și umor. Unele fragmente sunt rodul imaginației autorului și nu reprezintă fapte reale.
Dragă mama,
au trecut 6 zile de când eu cu tata am rămas de capul nostru, adică la gospodărie. Casa e întreagă, deocamdată. Cei drept,
vecinul cu bor mașină ține cu tot dinadinsul să bortelească tot ce a mai rămas în construcția șubredă de beton.
Noi cu tata nu murim de foame. După ce am terminat toate rezervele alimentare din frigider, ne-am adus aminte că Green Hills-ul e peste drum, iar Căsuța Noastră face pelimine cât de cât mâncabile.
Noi cu tata avem o dilemă existențialistă: eu am grijă de el sau el de mine? Totuși, important e că suntem ambii îngrijiți 
Florile mai trăiesc încă. Doar că una din ele își revine după insolație. E un pic cam vestejită, dar eu mă ocup de reabilitarea ei. Mata nu-ți face griji. Până te întorci, ea va fi externată din lazaret.
Tata a ars azi cratița de două ori. Dar nu-i strașnic – casa nu e afumată, laptele e băubil, iar cratița e întreagă.
Finala națională a Eurovision a fost de cacao. Am așteptat toată seară să mă apuce vreo piesă de suflet și să zică: Fato, dă 8 lei pentru că merit și sunt bună! Și am vrut să dau mama, pe cuvânt de blogger, dar nu am avut cui.
Țara e în așteptare. Toată mass media și toți politicienii sunt preocupați de un singur lucru: vom avea anticipate sau nu. Ion se teme că vom avea alegeri. Vom trăi și vom vedea. 16 martie e aproape.
Cam acestea-s noutățile de aici, din țara minunilor.
Te pup și te cuprind.
A ta,
Nati
