Dacă omul cade, îi pică şi umbra (proverb popular)
Cu toate, că nu daţi nume, voi recunoaşte, că eu sunt unul din acei, care optează pentru unificarea României şi primirea in continuare a numelui de Dacia (Andrei Vartic, Basarabia) s-au Statele Unite ale Daciei (Iacob Cazacu-Istrati, Canada), ori Statele Române ale Daciei (Florin Cârlan, SUA)…
Ia te uită, ce idée năstrusnică vede dl. Mircea Popescu… şi aceasta se iveşte în contextul luptei naţionale de astăzi pentru unire. Absurd!
Iată ce scrie Domnia sa pe blogul personal: -“Circulă in ultimul timp ideia nastrusnica a modificarii denumirii Romaniei in Dacia, Dacia Mare sau chiar Statele Unite ale Daciei pentru a demonstra lumii intregi unicitatea si continuitatea noastra pe aceste meleaguri.
De fapt, moda asta de a demonstra lumii cat de veche si cat de evoluata este o civilizatie nu-i noua, daca ma gandesc ca si in unele foste colonii africane la cativa ani de la eliberare, apare cate o miscare “reformista” care decide ca de astazi denumirea tarii trebuie schimbata ca sa aminteasca lumii intregi de vreun trib oarecare din istoria locala. Cam asa s-a intamplat cu fostul regat vest-african Dahomey, devenit dupa eliberarea de sub francezi, Republica Dahomey, ca sa fie redenumit acum Benin, respectiv Republica Populara Benin. Ideea adoptarii denumirii de Statele Unite ale Daciei pleaca de la premiza ca ar reprezenta solutia pentru a demonstra, si eventual revendica toate regiunile limitrofe Romaniei care ar fi apartinut candva Daciei.
Este o conceptie total gresita si mai ales extrem de periculoasa.”
De fapt idea nu este a mea şi nici nu pot numi pionerul adevarat al acestei idei dar, eu am fost cucerit de dânsa încă prin anii “85-90 ai sec. trecut pe când mă frământau următoarele întrebări:
1. De ce Tarile Romane nu s-au turcizat în peste 400 ani de jug turcesc?!
2. De ce Transilvania nu s-a magiarizat, aflându+se sub Imperiul Austro-Ungar maimult decât Dacia sub romani?!
3. De ce Basarabia nu s-a rusificat, aflându-se o perioadă de două ori mai lungă sub călcâiul rusesc decât dacii
sub romani?
Ce s-a petrecut totuşi în Dacia timp de 160 de ani, accentuând, că nici Basarabia, nici Transilvania n-au fost sub administrare direct romană?
Dacizare s-au romanizare? Hai să medităm asupra celor scrise mai jos de Prof. Dr.Anton Moisin: -Relativ recent, revista «Noi Tracii», editată la Roma-Milano şi devenită organ al Centrului European de Studii Trace, a făcut loc în coloanele sale unei teorii «dacizante» privitoare la formarea limbii române. Pe scurt, această teorie nu admite «pierderea» limbii dace şi înlocuirea ei cu limba latină, susţinând dimpotrivă că limba română actuală este continuatoarea directă a limbii dacice, care nu era altceva decât o limbă din familia limbilor latine, mai veche şi mai unitară decât aRomanilor. Ca atare, când Romanii au cucerit Dacia, nu a avut loc un proces de romanizare a Dacilor, ci un proces de dacizare a coloniştilor romani, care, provenind din părţi atât de diferite ale Imperiului Roman, nici n-ar fi cunoscut probabil bine limba latină. Ceea ce apare oarecum mai surprinzător decât însuşi fondul ipotezei -pentru că de fapt totul se reduce la un asemenea statut -este modul tranşant în care ea este formulată: «De la început atragem atenţia că limba română este continuatoarea directă şi neîntreruptă a limbii dace, înrudită cu limba latină populară, încă înainte de Traian, dar fiecare având particularităţile sale. Cu deosebirea că limba dacică era cea mai unitară, aşa cum e şi astăzi limba română, faţă de celelalte limbi din marea familie zisă latină sau romană (…). Dacii, mai vechi decât Romanii, aveau o limbă apropiată sau identică cu a lor (…). S-a petrecut fenomenul de dacizare şi nu de romanizare» (1). Această ipoteză nu este chiar nouă. V. Cărăbiş se provoacă la Dacia preistorică, lucrare publicată de N. Densuşianu în 1913 şi în care se afirmă continuitatea nu doar a neamului, ci şi a «limbii Dacilor, în întregime, fiind înrudită cu limba latină» (2). În plus, V. Cărăbiş îşi alege ca motto un citat din Istoria Tării Românesti a Stolnicului Constantin Cantacuzino, reluat de Lorenz toppeltin în Origines et ocassus Transsylvanorum (Lion, 1667): «Iară Dachii prea veche a lor limbă osebită având, cum o Iăsară şi cum o lepădară aşa de tot şi luară a Romanilor, aceasta nici se poate socoti, nici crede» (3). Aceste referiri sunt însă fără greutate, deaorece părerea Stolnicului Constantin Cantacuzino nu a fost susţinută nici de cronicari, nici de Şcoala ardeleană sau de istoricii cu faimă ai neamului nostru, – ca să nu mai vorbim de faptul că însuşi citatul dat aduce un deserviciu teoriei susţinute de Cărăbiş deoarece, contrar acesteia, afirmă că Dacii aveau o limbă «osebită» de a Romanilor -, iar lucrarea lui N. Densuşianu a fost aspru criticată…

Multstimate Mircea Popescu! Mă dor şi mă supără tare cuvintele scrise de dumneavoastră mai jos, că “Limba noastra nu este o limba dacica, iar cultura dacilor nu a reusit sa lase urme palpabile si nici sa ne influenteze cultura nationala.
Cum putem sa ne inventam o alta identitate care nu-si are radacinile nici in limba vorbita, nici in cultura si nici in istorie?”

Nici nu ştiu ce să cred…Sunteţi întradevăr acel pe care l-am cunoscut câţiva ani în urmă ca un mare patriot al neamului, care mereu caută Adevărul?… Cum puteţi afirma, că limba română nu este continuitatea limbii geto-dacilor, dacă şi fiecare elev din şcoală vă va adduce exemple de cuvinte ale celor mai vechi strămoşi ai noştri. Tracii… Citiţi istoria românilor. Că a suferit schimbări, fiind influienţată de alte culturi, da, şi ca rezultat servesc dialectele vorbite in diferite regiuni ale României…Dar noi suntem continuatorii, urmaşii direcţi ai dacilor. Cum poţi să negi acest lucru spunând, că “cultura dacilor nu a reuşit să lase urme palpabile şi nici să ne influienţeze cultura naţională…?!” Nu-mi vine să cred, că aceste cuvinte vă aparţin…. Dar mi-i greu, chiar imposibil să-l pun alături de Igor Dodon şi Victor Stepaniuc pe Mircea Popescu…
Acum o luăm de la începutul articolului.
Deci , idea readucerii numelui Dacia Romaniei reintregite am auzit-o de la Bunelul Ovidiu Creangă, scriitor romăn din Canada, originar din Vărzăreştii nisporenilor, care într-un video-interviu mi-a destăinuit următoarele:
– Dragul meu! Fiindcă astăzi suntem datori să-l pomenim pe unul dintre cel mai buni prieten al nostru romăn, un Dac din talpă şi mare luptător pentru cauza naţională Andrei Vartic, îţi spun, că acel băiat era neobişnuit. Ştii, ce mia spus odată demult? Zice:- D-le Creangă, ştiţi cum vom scăpa de ura naţională, pe care au abătut-o duşmanii asupra noastră? Numai prin reinviere, prin reînvierea Daciei. Să ne unim şi să readucem Dacia acasă!
Iată, d-le Popescu…Credeţi, că Andrei Vartic n-a spus un mare Adevăr? Da! Un Adevăr salvator aş spune…(apropos, este un obiceiveci, care se trage tot de la strămoşii noştri…Când nu-i merge cuiva în viaţă de mic copil, e bolnav tare s-au zic, că e un bluestem rău asupra acelui om, atunci ultima speranţă este pusă in joc, şi anume-schimbarea numelui…)
Oare, România noastră, d-le Popescu, nu se află intr-o situaţie similară?…
Denumirea de Statele Unite ale Daciei îi aparţine subsemnatului, iar Statele Romîne ale Daciei lui Florin Cârlan din New York…
Mai adaug: – Schimbarea denumirii statului de azi va duce la un nou avânt de Speranţă, de Viaţă…Noul va da naştere noului…S-au cum se mai zice la noi: – Noul este bineascunsul Vechi, adică noul este câteodatărenaşterea vechiului… Dar oare numai câteodată? Când vezi că ştiinţa găseşte dovezi ale unor civilizaţii cu mult mai dezvoltate ce au locuit pe pământ…Oare noi nu mergem pe urmele lor? Oare nu renaştem Vechiul?
Vă rog să nu vă supăraţi pe cele scrise de mine. Nu am scris din ură, ci din dragoste de frate de frate rătăcit şi sper, că prin aşa dialoguri… ne vom regăsi numaidecât. Şi vom ajunge la Adevăr!

Iacob Cazacu-Istrati
Canada