Despărțirea la porțile cerului se petrece mereuîntr-o dimineață devreme, alături de un drum prelungitde pașii mărunți ai unor copii dați dispăruțipeste marginea acelui traseu desfundat și dezgolitpână la vârfurile stâncilor, ce rânjesc acumcu dinții din față ieșiți în afară dintr-o gură de lut,spălați uneori de apele harnice ale pârâielor desperecheate,pe unde plutești și tu cu o plută până în valea cu plopi prăvăliți, dispăruți împreună cu urmele acelor pici rămași să pășească cu picioarele lor goale, fără ca vreunul din ei să fi făcut ritualul despărțirii.
El ritual de la despedida
La despedida a las puertas del cielo se celebra a menudoen una mañana temprano, al lado de un camino prolongadopor los pasos pequeñitos de unos niños dados como desaparecidosmás alla del borde de aquell trayecto descuidado y descarnadohasta los picos de los acantilados, que hacen ahora mohines con los caninos salidos fuera de una boca de barro,lavados a veces por las aguas incansables de arroyos desparejados,por donde flotas y tú en una balsa hasta al valle de los álamos tumbados, desaparecidos junto con las huellas de aquellos chiquillos que se quedaron a caminar sin calzadoy sin que ninguno de ellos hicieran el ritual de la despedida.
