În sfîrșit, după cam patru luni de chin și trudă, la data de 16 martie curent deputații în Parlamentul Republicii Moldova, ar putea desemna Președintele deputaților în Parlamentul Republicii Moldova.
Anume așa, „desemna” și „Președintele deputaților în Parlamentul Republicii Moldova”. În Moldova președintele nu se mai alege de prin 2009, iar aici nu mă refer la rezultatul final, ci la însăși modalitate. În mod normal, atunci cînd aleg, eu cetățeanul Republicii Moldova am la dispoziție cel puțin două opțiuni: A sau B, „pastila roșie” sau „pastila albastră”, la universitate sau „la Italia”.
Președintele în Moldova însă se „desemnează”, sau cel puțin ar trebui să se „desemneze” cu votul a cel puțin 61 de deputați în Parlamentul Republicii Moldova. Așa înțelege democrația, actuala Alianță pentru Integrare Europeană (ca-n cele mai bune timpuri sovietice). Așa o-nțelege și Partidul Socialiștilor din Republica Moldova, care va vota doar un candidat care întrunește nu mai puțin de 58 de mandate.
Și dacă cu asta ne-am cam deprins, nu știu cum vor accepta moldovenii președintele desemnat (doar) de deputații în Parlament. Al cui va fi președintele ales la data de 16 martie 2012? Al deputaților bine-nțeles. Că doar n-o fi al „cetățenilor Republicii Moldova”, cînd cetățenii idee n-au cine-i.
Și dacă Mihai Ghimpu, cu un ambasador și un reprezentant permanent la ONU, ambii cu reședință în SUA, nu cunoștea și nu avea de unde să afle cine este Veronica Bacalu; atunci populația Republicii Moldova cam cu cine-ar putea lua legătura pentru a se informa despre președintele care urmează să-i reprezinte.
Moldovenii parcă pricep la „skype”, că-l folosim des atunci cînd mai schimbăm o vorbă cu părinții și rudele de prin Rusia, Italia, Spania și Portugalia. Domnilor deputați, dați-ne o adresă să putem și noi lua legătura cu acel/cea ce urmează să ne fie Președinte. Tot din prostia voastră am ajuns să nu-l avem timp de trei ani de zile. Dacă nu ne convine mai așteptăm noi un an-doi, că nu chiar arde.
Aveți grijă domnilor deputați, să nu ne pomenim în situația în care va trebui să ne dezicem de președintele vostru de rînd cu toată Alianța voastră. E ruga poporului, nu e a mea.
Al vostru cetățean de rînd, Maxim Pulber
