Dupa ce ieri am putut sa arat prima data fragmente sau unora chiar filmul meu intreg au pornit comentariile si impresiile suvoi, semn ca nu lasa pe nimeni indiferent (decit poate pe cei care nu-l privesc decit cu coada ochiului - inceputul si sfirsitul). Intii cei de la seminarul despre video activism pentru drepturile omului au aplaudat scenele cu politisti, o madama exaltata ma lauda de atunci ori de cite ori ma vede, iar fatucile din sala ma saluta radios pe nume si ma intreaba fel de fel de chestii. Dar o nemtoaica a declarat ca filmul in sine nu e mare lucru, si asta m-a durut foarte tare. I-am zis doar ca scenele care nu-i plac ei sau au lasat-o in ceata sunt parca rupte din filmul ei despre victimele STASI.