Noemele sunt gata de plecare,traseul cunoscut până într-un punct,te pregătești să vezi câte-un defunctla orice pas ori… te întorci din cale.
În epicentrul pașilor e jale,prin părți se spun povești în loc de rugi,pe unde nu ai merge – tot ajungila porțile ce nu au balamale.
Din câte o noemă, la o haltă,ridici o piramidă, un fel de cortîn care încape faraonul mortcu toate camarilele lui moarte.
N-a mai rămas nici urma din atlanți,doar cele patru puncte cardinaleși numărul de coți până la Soare,până acolo să mi te înalți.
