Împrospătat aer mai e,
Căci vremea de odinioară,
S-a transformat în martie.
Și-n pragul calendarului,
Răsare doar de dragul ei,
Zi-n care, fruntea omului,
Face-nchinări către femei.
Și eu mă-nchin făpturii mamei,
Ce mi-a dat viață, m-a crescut,
Căci numai datorită ei,
Am devenit ce-acuma sînt.
La fel aș vrea să mulțumesc,
Duioase-i, blînde-i, diriginte,
Care m-ajută să vorbesc,
Să scriu, să-nvăț, cu minte.
Felicitări din partea mea,
La bunii, ăi profesori,
Care îndrumă viața mea,
Spre calea cu cununi din flori.
