Visez la o Patrie integră !
(20 ani de luptă pentru integrarea și independența R.M (1991-1992)) Odată cu căderea imperiului comunist și cu destrămarea U.R.S.S -ului, în mica și scumpa noastră țărișoară, s-a simțit deșteptarea poporului, în fine, s-a auzit răsunetul mult așteptat și dorit, glasul zguduie întreaga Basarabie, vocea independenței se aude. Astfel la 27 august 1991 este adoptată legea nr. 691-XII cu privire la Declarația de Independența a Republicii Moldova, conform căreia :
"Republica Moldova este un stat suveran, independent și democratic, liber să-și hotărască prezentul și viitorul fără nici un amestec din afară, în conformitate cu idealurile și năzuințele sfinte ale poporului în spațiul istoric și etnic al devenirii sale naționale."
Totuși, după cum se știe, în august etnicii găgăuzii au proclamat o republică separatistă în sud, în jurul orașului Comrat (Gagauz-Yeri). În septembrie populația de pe malul estic a râului Nistru (în majoritate de etnie slavă), au proclamat Republica Moldovenească Nistreană în Transnistria, având capitala la Tiraspol. Deși Sovietul Suprem a declarat imediat aceste proclamații nule, în ambele republici separatiste s-au desfășurat alegeri. Stepan Topal a fost ales președinte al Republicii Găgăuze în decembrie 1991, iar Igor Smirnov a fost ales președinte al Republicii Nistrene în aceeași lună. Aproximativ 50.000 de voluntari moldoveni înarmați au trecut în Transnistria, unde violența a fost restrânsă de intervenția Armatei a 14-a Rusă. Acest corp de armată își avea cartierul general la Chișinău sub comanda Înaltului Comandament pentru Operațiuni Militare de Sud-Vest încă din 1956. Negocierile de la Moscova între găgăuzi, slavii transnistreni, și guvernul RSS Moldova au eșuat, iar guvernul a refuzat să mai participe la negocieri.
În mai 1991, oficialitățile au redenumit statul în Republica Moldova. De asemenea, Sovietul Suprem a fost transformat în Parlamentul Moldovenesc.
În octombrie, Moldova a început să-și organizeze forțele armate. Uniunea Sovietică se destrăma rapid, iar Moldova nu se putea baza decât pe forțele sale, pentru a putea preveni escalarea violențelor din „Republica Nistreană” și în restul țării. Alegerile din decembrie ale lui Stepan Topal și ale lui Igor Smirnov ca președinți a republicilor separatiste și dizolvarea oficială a Uniunii Sovietice la sfârșitul anului, a condus la creșterea tensiunilor din Moldova. Flacăra violenței s-a reaprins din nou în Transnistria în 1992. Un acord de încetare a focului a fost negociat de președinții Snegur și Elțîn în iulie. O linie de demarcație urma să fie menținută de o forță de pace tripartită (compusă din forțe moldovenești, ruse și transnistrene), iar Moscova s-a angajat să-și retragă Armata a 14-a dacă se stabilea o constituție pentru Transnistria. De asemenea, Transnistria urma să aibă un statut special în cadrul Moldovei, prin care își rezerva dreptul la secesiune în cazul unirii Moldovei cu România.
Unii experți istorici consideră că Adoptarea Independenței a R. M., a fost "un pas care să ducă ulterior la unirea cu România" , însă acest lucru nu a fost posibil datorită războiului transnistrean și cauza implicării forțelor ruse în viața politică a R.M.
Un fapt important după Independența R.M. a fost semnarea Parteneriatului de Pace cu (NATO/OTAN) în martie 1994, iar în aprilie Parlamentul a aprobat participarea Moldovei ca membru a Comunității Statelor Independente (CSI) la o uniune economică. Republica Moldova, după obținerea independenței, devine un stat suveran și independent, însă odată cu obținerea independenței apar și omulțime de probleme cu care ea se v-a lupta pe parcrsul a 21 de ani, și va continua să lupte pentru prosperitatea poporului și neamului nostru, pentru un viitor mai bun și pentru o țară mai frumoasă și atractivă din diferite puncte de vedere.
Cu toate că această luptă nu i-a o așa amploare cum am dori noi s-o vedem, și învinovățim pe cei de la putere de asta, cu toate că noi suntem Poporul noi ar trebuie să alegem felul și modul nostru de dezvoltare, atunci de ce tacem ? pentru că ne e frică ? ..nu, pentru că nu suntem siguri pe propriile forțe!
Consider că fiecare din noi ar trebui să fie conștient de faptul că chiar el ar putea schimba lumea, ar putea duce spre lumină acest popor, acest neam, care de ani de zile tinde spre o dezvoltare economică, socială, și culturală, însă cu greu face față cerințelor lor.
Hai, să ne trezim cu toții, dragi moldoveni, și hai, să înțelegem că nimeni nu va investi în noi dacă nu vom fi atît de corupți și neculți, și că nimeni nu o să-și bage nasul într-o țară dezmetică ca și a noastră, și să prindem la minte și să luptăm pentru viitorul nostru și al copiilor noștri, și pentru cinstea strămoșilor noștri, haideți să schimbăm Moldova cea de toate zilele, în una mult mai bună, mai frumoasă, mai sigură, mai plăcută, totul depinde de noi !
Dovediți că nu s-a luptat în zadar pentru Independența poporului nostru și că merită Moldova noastră și cetățenii ei, o soartă mai bună !
