Contactul cardiac. Un singur pas.

Melanie făcu doi paşi şi se opri, abia de trecuse pragul că deja se şi răzgândise. Nu făcuse niciodată primul pas, în nicio situatie, niciodată. Nuuu, nu se considera o prinţesă ci avea undeva adânc, în „subINconştientul” ei o teorie precum că dacă bărbatul luptă pentru ea, fie pe cal alb sau fără, atunci el are intenţii serioase şi o place într-adevăr. Ah, da, asta seamănă a prinţesoşie.

„Ha!” strigă cineva dar nimeni nu reacţionase. Se pare că nu era primul HA auzit în ultima jumătate de oră. Era Kathy, cea care hohotea…sau HAHAtea mai ieri din cauza noii sale pasiuni. Astăzi Kathy era experta în discuţia noastră. E şi normal, un coleg o chemase la o cafea, aşa, din senin, fără paşi, fără dece-uri. A luat-o pe neaşteptate, ceea ce, de obicei, e foarte bine. „Bărbaţii în ziua de azi aşteaptă de la noi acelaşi lucru, numai că este de dorit să fim …bun, nu pe cai ci pe tocuri înalte, albe. Dacă nu faci primul pas, ia-ţi adio de la el.”
Intră Dorothy să şteargă praful de pe pervaz. Toate am muţit. Una îşi sorbea ceaiul, alta cafeaua iar a treia se apucă să-şi spele cana care deja sclipea de curăţenie. În această pauză Kathy reuşi deja să-şi imagineze cum va intra în cafenea şi cum îi va spune colegului „Salut, ce faci? Serios? Vai, scuze, chiar mă grăbeam să ajung la timp dar am dat peste nişte parteneri care nu m-au lăsat să trec cu una cu două. Hihihi”
Dorothy avea un sentiment din ăla bizar ca atunci când simţi că eşti împins cu privirile. La un moment dat cedezi. O, magie! Privirile chiar pot fugări un om din încăpere. Îşi făcu treaba cum putu şi calm ieşi.
„Te rog! Intră la el! Spune-i ceva, nu ştiu, că-l placi, că te doare măseaua când nu-l vezi, glumeşte cumva. De fapt … tu. Mă cam îndoiesc. Atunci zâmbeşte-i şi aruncă-i inimioara pe masă. Dar cu gingăşie şi cochet, te rog.”, spuse Kathy.
„14 februarie, să-l ia naiba” îşi spuse Melanie în gând. Felicitarea asta era, de fapt, de la O ANONIMĂ! Cum să i-o ducă singură?! Ne-am oferit voluntare, s-o ducă cineva din noi, dar a zis că el avea atunci să-şi dea seama că-i de la ea. O, Doamne, ce tragedie! Oare nu ăsta-i punctul de destinaţie?! Asta deja eu mi-am zis-o în gând.
Melanie nu făcu nimic. A zis că soarta va decide.
El nu a aflat că are şanse s-o cucerească. Se gândea că n-o merită … pentru că nu avea cal.