Ar trebui să fiu mai bună,Cu-n spirit mai înălţător spre cer,
Dar tu, făcuta-m-ai nebună
Cu ochii roşii ca de ger!
De cîte ori am vrut să-ţi spun,
Acele înfocate vorbe,
Ce sufletul… şi-acum mi-l răpun,
Iar creierul mi-l vor răsfierbe.
Acum le-aş pronunţa,
Deşi sunt la trecut.
Dar, ca de obicei voi renunţa,
Căci tot ce-a fost, am petrecut.
De ce urăsc a sa bunătate,
Precum uram a ta răceală?
Şi surîsu-i pătimaş,
Ce mă înfundă-n buimăceală?
Actriţă în iubire am fost,
Dar totuşi zîmbetu-i dulceag
Mi-a dăruit un adăpost,
Şi m-adunat din drumul meu pribeag…
