· În cazul mai multor celebrităţiexistă un – dar, dar nu – substantiv, ci– conjuncţie; adică – nu dar ca har, ci dar ca – însă... · Nu poate exista îndoială: CaleaLaptelui e din lapte-praf.· Gripa (c)aviară.· O floare abia-abia: păpăAdia.· Cât a fost în viaţă, poetul a totîncasat lovituri sub centură. Şi iată-l, azi, luând lovituri sub... centenar...· Ion Caramitru, alias – IonCaraMetru antic.· Ah, prietene Haiawatha, în pofidaavertismentelor ministerului sănătăţii, de dragul ideii tale fixe aş putearelua fumatul! · E un prestidigitator/scamatorslăbuţ: chiar dacă are ceva în clin, nu are ceva şi în mânecă...· Aşa o fi – evoluţia umană decurgeîn spirală. Bineînţeles, nu în... spirala-sterilet...· Nu e rău nici unul şi jumătate, însă excelent e: totul şi jumătate!· Liceul fantastico-teoretic, unde se învaţă a-ţi iubi aproapele.· Ah, fardata mea! Permite-mi să scriu, cu carioca, pe fruntea ta:„Atenţie, vopsit!”· De la un moment încolo, încetul cuîncetul, din genialitatea şi desăvârşirea stării de copilărieicădem în iremediabila imperfecţiune a maturităţii.· De la maimuţă – la lipsa de omenie.· Ce scurtă fost-a primăvara iubirii:Alba ca Zăpada se topi...· „El a iubit critica literară” – de ce nu ar fi şi acesta un epitaf?...· În lumina faptei lui Nero?...Bineînţeles, pentru că ardea totul în jur.· De cum aude de postul mare, se gândeştecum ar face să-l ocupe anume el.· – 50% (Re)duceri de nas.· Papa-rudă cu papa de la Roma.· La Poştaliterară pot fi utilizate, deopotrivă, două modele derăspuns-standard: „Mai reveniţi” şi – „Reveniţi-vă”.· Mai înainte, actualul mini-stru fusesemaxi-stru.· Pe stradă, domnişoare cu ombiliculla vedere, pentru că Euridice e deja... Euburice...· Anunţuri pentru „Spaţii deînchiriat”. Dar unde sunt cele pentru timp de închiriat?...· O mie şi una de nopţi şi doar omie de zori... Ce noapte interminabilă!...· Dinte cariat ajuns... anticariat,adică – plombat.· Spus în treacăt, auzit în treacăt,înţeles în treacăt, uitat în treacăt... – Mână, birjar, şi du-mă întreacăt!...
· Antologie: „Poezia sovieticăpost-mortem”.· Orice scop măreţ, dar neîmplinit,e un fel de scop-ire...· Insul avea un chip ca cel mai rosbuton al liftului: P – parter.· De fapt, parţial... semantic,cuvântul „murdar” pare a fi mai curat decât însuşi cuvântul „curăţenie”. Primulconţine, inclus, substantivul „dar”. Însă ce substantiv, inclus, conţinecuvântul „cur-ăţenie”? · În anumite cazuri, numelenerostite sunt ca şi irosite.· Înţeleptul e cel care nu confundădarul vorbirii cu harul vorbirii.· Dacă o laşi baltă, aşteaptăbroaştele.· Asta e: viaţa co(s)mică aomului...· Uneori, când te autoexaminezi,îndreptându-ţi întreaga atenţie asupra propriului sine, simţi că acolo, îninteriorul tău, se mişcă ceva: e... autodistrugerea...· Pleonasmul pleonasmelor: De o infinitudine şi mai bine de ori.· Nu e niciun paradox că V.Maiakovski a scris poemul „Norul cu pantaloni”, iar Anna Ahmatova nu s-a gânditsă scrie „Norul cu fustă”.· Nuanţă verbocreatorie: nu e nimiccomun între „soios” şi soios (ca ceva de... soi, nu?). · Noli me mutantgere.· Calofil ca un cal foarte vorbitor,ăla, din poveste, al lui Făt Frumos fiul iepei.· O scară pentru Oscar(ă).· La Cernăuţi, profesorul şifilotimul lui Mihai Eminescu a fost @ Pumnul!· La Iaşi, un revoltat poateajunge un… reboltat (dacă frecventează „Bolta rece”).· Din diamante au rămas doar…amante, iar din carate – cară-te!· Despre forţa retoricii: De la unpunct (...o pietricea) încolo, Demostene devine – Demonstrene!· Solid? – Nu de puţine ori –nasol-id.· Soaţa a mers şi mai departe înrele: de la acerbă a ajuns (şi)... a-ciorbă.· Seducţie pe pustii.· Unui scriitor să-i dai pace săscrie? Şi război – ca să ajungă... Tolstoi.· Barem la Crăciunsă le spunem lucrurilor pe nume (deplin): Santa Klaus-trofobie.· Proorocul MuHamlet.· Crizantema?... Criza-n temă (de poezie).· Da, ţânţarul e destul de mic, însănu suficient, pentru-a ajunge regele insectelor. (Spre deosebire de animale,fiare, la gâze ierarhia e inversă: micul – e mare.)· Diferenţa dintre – „ducă-se pepustiu” şi – „adus de pustiu”.· Dom’le, pe lângă ăsta, de carevreau să-ţi spun, Prometeu nu a fost decât un îngeraş, aproape. Ăsta, dom’le,le-a furat zeilor nu numai focul, ci şi... cenuşa! De nu mai au bieţiiolimpieni ce să-şi pună pe creştet!· Pulsul zămislirii şi verbocreţieiperpetue al limbii şi literaturii române se situează (deocamdată) între doipoli (...mobili!): 1/ Torna, fratre, torna! – şi: 2/ Turnavitu,frate, turnavitu! De unde şi: 3/ Poeţii cu Muza, prozatorii – cu HurMuza(deoarece vorbeam anume de verbocreaţie întru permanentă zămislire).· În cimitir, crucile: atâtea semneplus care sunt tot atâtea minusuri...· Poţi fi şi mai rău decâtmână-spartă: – ...soartă-spartă...· Omul îşi duce, iar istoria îşi(a)duce veacul...· În Cimitirul vesel de la Săpânţa mă gândeam şi la un alt gen de cimitir „original”:Cimitirul celor morţi de râs. De râsu-săpânţu.· Uneori, abia după ce cobori de peDucipal, te simţi călare pe situaţie.· Este firesc ca artistul atent săremarce că, pentru el, – soarta conţine inclusă – arta. Probabil,predestinat. · Când biologia bărbatului pătrundeîn biologia femeii – e a plăcere, a naştere, a viaţă. Când biologia femeiipătrunde în biologia bărbatului – e a boală, a pieire...· Fiţi atenţi la nuanţe: există inşicare mimează un fel de naivitate în amestec cu... nai-vanitatea. · Uneori, unica şansă de a mai fi cineva,nu e decât să te provoci pe tine însuţi la duel şi – să învingi!· E timp pentru aruncatul pietrelorşi timp pentru strânsul celor loviţi de ele.· Când vi se spune: „Vă înţelegdintr-o jumătate de cuvânt”, de fapt vi se sugerează că vorbiţi cam mult.· Filosofia pare a fi o eternădispută, în care ultimul cuvânt nu-i va aparţine decât... ecoului.· Despre un fel de proză: Miniaturămoartă.· Una din definiţiile creşterii:îndepărtarea capului de picioare.· „Văd lumina de la capătultunelului!” piscui furnica din ţeava unui pistol kalaşnikov.· Bras, liber, fluture (sau delfin),spate... – diversitatea stilurilor de înot... Pe când stilul înecului e unulstandard.· Răscolirea este starea concavă aspiritului, pe când răscoala – starea lui convexă (!).· Fenomen paranoianormal.· Nivelul bunăstării creşte, în timpce starea bunătăţii scade.· În timpuri de reclamă: Opreşte-te,clipule!· Ciclism. Turul Franţei. Şi alpantalonilor.· Sutra solemnizează mutra.· G(l)umă de mestecat.· Culmea... – câinele ridicăpiciorul lângă arborele tău genealogic!· E mare artă să ştii a deosebi unom căzut pe gânduri, de un altul – căzut pe sentimente. · Posibil, uneori, mai încalcă şiviaţa câte o lege, nişte legi... Însă moartea le încalcă pe toate odată!· De ce nu ţi-ai imagina că (nu) aiputea vedea un duhovnic stropind cu agheasmă din... pulverizator?· În ţara piticilor nu se folosescfurcile, ci furnicile caudine. · Ia aminte la bretelele ăstuia:sunt ca semnul = (egalităţii) între cap şi picioare.· Demon(et)izarea femeii.· Sigur, anii îşi iau ce-i al lor.Dar, mai ales, al meu.· Doamna mea, coboară imediat! –ţi-am promis că o să te port pe palme, nu în cap!· Când privesc năpârlita hienă,parcă mi-e jenă…· Post-leninism: Învăţaţi, învăţaţi şi iar învăţaţi – să vădezvăţaţi, dezvăţaţi şi iar să vă dezvăţaţi!· Cu mine însumi ar trebui să fiuceva mai atent, pentru că nu de puţine(une)ori sunt dependent de mine însumi ca oponent.· Ghiocelul – senzaţie de viaţăprematură.Izgoniţi de pe subboschetele raiului Adam şi Eva – în principiu ar fi putut fi cei dintâi pretaţidestinului de boschetar. -----------::::::::::::::::..----------
