Intelepciunea unui mag mi-a povestit odata
de-un val prin care nu putem strabate cu privirea,
paienjenis ce-ascunde pretutindeni firea,
de nu vedem nimic din ce-i aievea.
Si-acum, când tu-mi ineci obrajii, ochii
în parul tau,
eu, ametit de valurile-i negre si bogate
visez
ca valul ce preface-n mister
tot largul lumii e urzit
din parul tau –
si strig,
si strig,
si-ntaia oara simt
intreaga vraja ce-a cuprins-o magul în povestea lui.
