Ieri mersul meu pe strada era unul încrezut, chiar dacă niciodată pînă nu demult nu mi s-a strecurat vreun gînd că-mi va trebui franceza. Uneori lucrurile vin pe neașteptate. Uneori norocul sau așa zisa șansă a vieții poate.. vine căzută din cer, trece pe lîngă tine îți dă din ochi și e pe cale să se pornească în fluxul ei.. și totul e să o prinzi, să o ții de mînă, ți-ar fi recunoscătoare cel puțin să-i dai de înțeles că ai fi cointeresat și să faci ceva, să dai din coate, din aripi să nu o lași să treacă pe lîngă tine.
Oare dorința mea oarbă de a vedea Turnul Eifel e întîmplătoare?
Oare caietul cel nou cu coperta de carton și cu aceeași imagine a turnului în care am scris foarte tîrziu și care îmi înlocuia tabloul din camera era întîmplător...?
Toate lucrurile au o însemnătate, toți oamenii pe care îi știm, sau care urmează să-i cunoaștem au un rost, o funcție în viața noastră, toate marunțușurile pot fi șanse sau lecții pe care nu apucăm să le ținem de mînă.
Mulțumesc Doamnei Marina că-mi oferă aceste cursuri.
P.S. Paris tu așteaptămă.. , dar eu pînă cînd am alte planuri..
