Am căutat mult prin arhiva personală până am dat de pliantul care mi-a schimbat viața de adolescent. Niște poze pe care acum nu le-aș ține nici în coșul de gunoi din calculator, dar care au făcut înconjurul Moldovei și cred că nu s-au oprit nicidecum la graniță.
Eram clasa a 7-a, aveam 14 ani și printr-o fericită coincidență am ajus să fac cursuri de RadioJurnalism la Centrul Media. Fără să-mi dau seama pentru cine și ce într-o bună zi am fost „pusă la zid” și rugată să fac zeci de duble spunând silabe. Cel care m-a tachinat în felul asta era chiar „deștept(at)ul” Sergiu Beznițchi – cu bucle rebele după urechi și imitându-mă exagerat de după aparatul foto.
Așa m-am produs eu și alți rebeli, cu care împărțim astăzi diverse bucăți de interese și prietenii, în câteva mii de exemplare. Sper că pentru Olesea și Vasile Galușca, Irina Tribusean, Dumitru Ciorici, Paula Enache, Sandu Coica, Simona Gronic și alții amintirile sunt la fel de frumoase ca și cele pe care am dorit să le trezesc prin aceste poze.
Mai e ceva foarte important! Tot în acel moment mi-am cunoscut și sortitul – doar că a durat vreo 5 ani până să ne regăsim cu adevărat 
Regăsiți-vă, bucurați-vă, vocea noastră a fost auzită…!
