…
….patul rece….
…tace el…tace ea… si nu o fac pentru ca nu ar avea ceva de spus dar pentru ca fiecare asteapta ca celalalt sa spuna primul ceva…
…linistea era prea apsatoare…el cedeaza primul…
…se ridica si pleaca…o lasa…. o lasa cu o durere ingrozitoare si o pustietate in sufletul mare de copil mic…
….vrea sa strige sa-l cheme inapoi linga ea… vrea sa fuga dupa el , sa-l apuce de mineca si sa-l stringa la pieptul moale si dornic de dragoste…
….si nu se putea dezlipi de pat….si nu putea scoate o vorba….
…..auzise usa…
…se scula in graba sa-l opreasca…dar…era mult prea tirziu…
…nu mai era….
…disparuse…undeva in lumea asta imensa….
….picura….pic dupa pic….
…nu mai vedea bine fulgii mascati din cauza plasei de lacrimi…
….singura….
….inchisese usa…se rezema de perete si el rece….si incet cu incet cadea pe podeaa….
…nu-i venea a crede ca chiar plecase… poate visa ??? !!! …
…dar nu….nu era vis…era prea dureros ca sa fie vis…s-ar fi trezit daca era o iluzie a mintii…
….si statea acolo minute intregi….si astepta un miracol…sa apara de nicaieri…sa o sarute…si sa o imbratiseze asa cum numai el face…
….dar nu veni….
…. 
