Nimic nu ne sperie mai mult decât moartea, acea creatură ce nu se vede și nu se aude,
dar o simțim când ne înmoaie picioarele, dispărând odată cu ultimile șoapte și coagulând sângele pentru ca să îngenunchem.
El arrodillamiento
Nada nos asusta más que la muerte, aquella criatura que no vemos ni oímos,
pero la sentimos cuando nos afecta a los pies,
desapareciendo junto con los últimos susurros y coagulando la sangre para que nos arrodillemos.
Agenollament
Res no ens esglaia tant com la mort, aquella criatura que no veiem ni oïm, però la sentim amb els seus peus suaus, desapareixent al capdavall amb els darrers xiuxiueigs i coagulant la sang perquè ens agenollem.
(trad. al catalán por Pere Bessó)
