Imunitatea parlamentară este necesară atunci când cineva poate fi persecutat pentru ideile sale, pentru că apără ideile politice ale alegătorilor săi, dar nu atunci când cineva ar vrea să fie apărat de această imunitate parlamentară pentru infracțiunile pe care le-a făcut. Cred că este absolut incorect să împărțim hoții în hoți de-ai lor și hoți de-ai noștri. Hoții nu au nici naționalitate, nu au nici partinitate, dar hoții când ajung să ocupe funcția de conducere, învață să fure fără să încalce legea. Lucrul acesta, probabil, este cel mai grav pentru Republica Moldova, unde corupția este în floare, unde avem…nu zic doar de deputați, doar de miniștri, dar de oameni care au un salariu relativ nu prea mare și își pot permite să-și facă case cu 2-3 etaje, să-și cumpere limuzine, să-și permită lux, pentru care în alte țări ar fi întrebați: ,,Care sunt sursele de proveniență a acestor bunuri?’’ Din păcate, la noi nu se face, și atunci imunitatea parlamentară este cea care îi apară pe unii dintre ,,aleșii’’ poporului. De ce spun în ghilimele? Pentru că ei nu sunt aleșii poporului, sunt aleșii partidelor. Această imunitate îi apară pe aleșii poporului de Justiție…să nu fie judecați, toate încălcările lor să aibă alte dimensiuni decât cele pe care ar trebui să le aibă. Ia uitați-vă! În alte Republici…fostul prim-ministru al Ucrainei, spre exemplu, a fost judecat pentru niște încălcări că a mărit nejustificat sau a acceptat, mai degrabă, nejustificat, prețul la gaze. Am văzut că a fost condamnat la 2 ani de închisoare fostul președinte al Franței. Ce înseamnă acest lucru? Legea este pentru toți și toți sunt egali în fața legii, și atunci, imunitatea parlamentară, automat devine un impediment ca cei care fac legile să și răspundă pentru încălcarea legilor făcute chiar de ei. De aceea, eu cred că această imunitate parlamentară nu ar trebui s-o aibă nimeni, nici deputații, nici miniștrii, nici primul-ministru, nici președintele statului, adică suntem cu toții egali în fața legii și dacă ai încălcat legea trebuie să porți răspundere.
Eu văd imunitatea parlamentară exact în felul în care văd instanțele internaționale. Dacă ați fost atenți, luna trecută a fost un sondaj de opinie prin care s-a explicat că R. Moldova este una din cele mai corupte țări din lume. Această corupție este dictată într-un fel și de legile Republicii Moldova, iar una din impedimentele perfecționării legislative în lupta cu corupția este această imunitate parlamentară. Noi am avut infractori, care au fost deputați în Parlament, și atunci, timp de 4 ani de zile, cât au fost deputați nimeni nu s-a putut apropia de ei. Dosarele au fost închise pentru o perioadă. Din acest considerent, această imunitate parlamentară face ca cei care au sau se simt cu musca pe căciulă să plătească bani grei ca să ajungă în Parlament. Și el știe că va avea 4 ani de pace. Timp de 4 ani de zile nu-l va deranja nimeni.
Imunitatea trebuie să fie pentru altcineva. Imunitate trebuie să aibă poporul nostru, trebuie să aibă copiii, trebuie să aibă persoanele care sunt cu adevărat lipsite de orice vină și târâți prin instanțele de judecată, cei care cu adevărat apară acest neam și nu cei care-l fură!
