îți scriu zile și nopți, prima frază era Rusia nu există, Parisul e inexistent.
mâinile-mi devin tot mai invizibile, a te săruta e ca și cum ași săruta un perete gol, și nu ne-am sărutat.
privesc acest corp atât de real, câți l-au iubit până la mine (cine ar putea iubi un corp rătăcit?),câte ierni pretimpurii i-au hăulit în viscere.
pe marginea acestei frunze se scrie viața mea, și deasemenea se intimidează și se experimentează poezia, se încearcă a scrie versul clar care clachează și se transformă în corp.
Lecturez testamentul lui Kafka ca pe unica scrisoare de dragoste. degrabă va ninge la Paris. deasemenea și în Rusia, altă zăpadă. primăvara va veni prin viscere.
cei care m-au iubit vor încerca prin forță să revină la mine.
iubitule, ochii tăi s-au prefăcut în a mea scrumiera. a te săruta înseamnă a săruta inconvenientul timpului.
citesc testamentul lui Kafka, unicul ce mi-a rămas.între timp, se întorc liniștiți acei care doresc să mă vadă sfântă și goală.
Pustietate, Ediciones del Dock; 2010
TUS OJOS SE HAN VUELTO MI CENICERO
días y noches te he escrito, la primera frase era no existe Rusia, París no existe.
mis manos se vuelven más y más invisibles, besarte es besar una pared en blanco, y no nos hemos besado.
miro este cuerpo tan cuerpo, cuántos lo han amado (¿quién podría amar un cuerpo perdido?), cuántos inviernos prematuros festejaron en su vientre.
al margen de esta hoja se escribe mi vida, y se asusta y se intenta poesía, se intenta verso claro que fracasa y se vuelve cuerpo.
leo el testamento de Kafka como única carta de amor. pronto en París caerá la nieve. en Rusia también, otra nieve. vendrá la primavera por vientre.
los que me han amado intentarán volver a mí por la fuerza.
querido, tus ojos se han vuelto mi cenicero. besarte es besar la desventaja del tiempo.
leo el testamento de Kafka, lo único que me queda.
mientras, regresan tranquilos los que me quieren santa y desnuda.
