Nu cred că există cineva care se îndoieşte de importanţa sistemului de învăţămînt pentru viitorul unui stat. Evident, doar acest sistem pregăteşte (mai mult sau mai puţin) viitorul ţării. Vedem însă că în pofida importanţei sistemului de învăţămînt în arhitectura statului nu prea se observă o mare atenţie din partea statului asupra sănătăţii sistemului respectiv. Dacă ai avea posibilitatea să priveşti din interior acest organism ai descoperi atîtea "găuri", că te-ar lua groaza gîndindu-te că asta ar însemna că şi viitorul acestei tări va avea la fel de multe "găuri".
Acest organism este bolnav, iar cele mai evidente simptome în acest sens sunt:  - prea multa teorie;- pilele, orele particulare, chiulul profilor de la ore;
- filozofia pedagogică în care persistă încă elemente comuniste;
- şpaga, lipsa unui orizont clar, lipsa de disciplină în interiorul unităţilor de învăţămînt;
- superficialitatea, interesul pentru diploma mai mare decît pentru cunoştinte;
- stilul de a racola elevii la pregătire în particular al profesorilor;
- lipsa de viziune, incompatibilitatea planificării şi a programului de învăţămînt cu cerinţele de pe piaţa muncii; 
- multimea de profesori "comunişti" şi înguşti la minte, care se cred Zeus cu catalogul în mînă;- imposiblitatea profesorilor de a crea un cadru de dezvoltare a elevilor general acceptat dar şi inflexibilitatea acestora de a se adapta viziunii şi comportamentului elevilor;- curriculum vechi, antic şi de demult;- mulţi profesori frustrati care îşi vînd manualele şi îşi cheamă elevii la meditaţii;În fine. Acum, odată enumerate simptomele, trebuie scrise şi reţetele de tratare. Avem însă o problemă : boala şi suferinţa în care majoritatea celulelor acestui organism se complac sunt incurabile.ochiuldeveghe.blogspot.com