În drum spre lumină
Ceea ce visez nu se află în arheologia ta,ci în inima mea,în pulsațiile ei,plenitudinea vagă a memorieide pe când eu eram vântiar tu leagănul unui râu necesarce răsarea printre lacrimi,-atât de deschisă-exprimată prin căldură.
Fost-am o îmbinare de apă și aercu vârtejul nud al umbrei,
în drum spre lumină.
CAMINO HACIA LA LUZ
No está en tu arquelogía lo que sueño,
sino en mi corazón,
en su latir,
la incierta plenitud de la memoria
cuando yo era el viento
y tú cauce de un río inevitable
que amanece en el llanto,
-tan abierta-
resumida en calor.
Y fuimos conjunción del aire y el agua
y el vértigo desnudo de la sombra,
camino hacia la luz.
