Nu doar tu viețuiești printre
ramurile rătăcitoare, mai e cineva...
Marșul exotic al mohicanilor,proiectat pe fundalul imașului.
Aripile aerului ce reverbereazăluminile zilelor nevăzute.
Fluieratul timid al vântului,trecând printre ușile întredeschise.
Masa rămasă în mijlocul casei,
acoperită toată cu mărăcini.
Gheața murdară a micului lac,lustruită de vifor precum o gheată.
El valle de los álamos
No solo tú habitas entre
las ramas errantes, hay alguien más...
El desfile exótico de los indios rojos,proyectado sobre el fondo del prado.
Las alas del aire que intensificanlas luces de los días ocultos.
El silbato tímido del viento,pasando por las puertas medio abiertas.
La mesa dejada en medio de la casa,
cubierta toda de espinos.
El hielo sucio del pequeño lago,limpiado por el torbellino como un zapato.
