Preamble Crengianismul titlului se explică prin bicefalitatea actoricească pe care am realizat-o pe 22 martie ca fiind un leitmotiv al felului meu de a percepe prima ediţie a Blogovăţ, Festivalul Blogului Moldovenesc. Aţi obosit cu toţii, inclusiv eu, de atenţionările mele constante referitor la rezultatele suspecte ale acestui concurs. Apoi, aveam ferma convingere că felul ales de organizatorii Blogovăţ de a precede premierea de sâmbătă cu un şir de prezentări despre blogging, care pe hârtie miroseau a banalitate şi plictiseală, ar fi formalizat oareceum nedorit tot evenimentul, gândindu-mă că ar fi fost mult mai opotun un party prelungit cu accentul pe o socializare absolut neformală. Şi nu în ultimul rând, din cauza unor experienţe deloc plăcute cu tot ceea ce înseamnă grupuri deja fomate şi bine sudate de indivizi care se cunosc şi se promovează reciproc, mai ales când aceşti indivizi sunt republicamoldoveni, eram foarte sceptic vizavi de o integrare a mea în tot acest fenomen. Ei, na, ursul (eu) a fost păcălit de vulpe (tot eu):D. Înainte de a vorbi însă de păcăleala propriu-zisă, haideţi să le luăm pe rând. The Beginning M-am trezit la 6 dimineaţa. Am luat micul dejun gătit în fugă de maică-mea, care a propos, cu simţul ei investiţional acut, a sponsorizat atât participarea mea la Blogovăţ (prin facturile enervante venite pentru telefon, a se citi dial-up), cât şi deplasarea mea de sâmbătă. Mum, thanx! I love u!:)! Apoi, am înhăţat cei doi litri de vin promişi lui V şi daţi pe ascuns iarăşi de maică-mea ca să nu vadă taică-meu:D şi am sărit în Golf-ul acestuia: el mergea la Bălţi şi m-a adus în staţia din care eu urma să plec spre Chişinău. Nu am stat mai mult de 5 minute. Am urcat în Lipcani-Chişinău. La fără un sfert 9 eram deja la Gara de Nord. Am ajuns repede la Internet cafe-ul de lângă Gemeni şi am început să mă dau huţa pe net. Am vorbit cu Ion Surdu care zicea că vine şi el la prezentări, am mai răspuns la nişte comentarii de pe blog, m-am gândit să postez anunţul cu concursul lui VisUrat şi un update la concursul organizat pe ştiinţa.info, dar am renunţat. Am mai răspuns la nişte emailuri şi la 10:40 am plecat spre Universitatea de Stat din Republica Moldova.WTF is Blogovăţ? La USM am mers la acelaşi bloc în care avusese loc examenul ONU. Am întrebat care e blocul central, mi s-a spus-indicat şi cu 5 minute înainte de 11 eram deja la parterul blocului central al USM. Am căutat un afiş la avizier, nimic. Am crezut că va fi cineva afară, nimic. Telefon aveam, creditul însă era inactiv, fiind pe roamg nu puteam să îmi reactivez cartela. Merg la „recepţia” din bloc. Dialog: - Bună ziua!- Bună ziua!- Fiţi amabilă (femeia de la recepţie deja începuse să su uite ciudat la mine), Dvs. ştiţi cumva în ce sală are loc Blogovăţ? (expresia feţei a spus totul)- Cum?- Blogovăţ, un concurs pentru bloggeri (femeia se uita la mine ca la un omuleţ verde care vorbeşte, dar nu ştie ce spune), o ceremonie, o premiere (insistam eu în prostia mea).- Nu, nu ştiu, nu-i niciun anunţ?- Nu-i. Merci oricum. Adevărul e că în postul de pe blog.blogosfera.md, deşi se spunea că 416 era sala de la USM în care urma să aibă loc premierea, nu se sufla nicio vorbă despre cea în care urma să se facă prezentările. Am mers sus la etajul 4 moldovenesc (3 normal cu parter). Am încercat să depistez careva mişcări de trupe, nimic. În 416 nu era nimeni. Am coborât. M-am gândit că poate văd vreo faţă cunoscută de blogger şi reuşesc să găsesc astfel sala. Nimic. După alte 5 minute am zis că mă duc la Internet cafe şi revin la premiere la 14, dar, la un moment dat am văzut pe cineva care semăna cu Pavel Ciorici. Yes! Intră în bloc. Eu din urma lui şi cu un ton din ăsta ironic strig: „Dl Ciorici”. Ăla nimic. Eu, mai cu mult respect:D, „Pavel!” Se întoarce ăla cu mutra spre mine. Oops! Nu era nici Pavel, nici Ciorici. Salvatorul Teodor Luchian Mergând iarăşi spre ieşirea din bloc, înjurând şi hotărât să merg la Internet până la premiere, arunc în treacăt un ochi spre „recepţie”. Văd un bărbat în locul femeii de mai devreme. Misoginul din mine a zis că e cazul să îmi încerc norocul încă o dată:D. Confuzia omului la auzul noţiunilor de „blog” şi „blogger” a fost parată cu sugestia de a merge în 225 să întreb de „ceea ce căutaţi Dvs.”:D! În 225, cabinetul şefului de studii, sau ceva de genul, reacţia secretarei la auzul cuvântului „blog”, nu m-a mai suprins. A fost drăguţă că nu m-a dat afară, mai mult, mi-a zis să intru la „şefu’”, poate mă ajută dumnealui. Mirat de această politeţe necarcteristică, am intrat cu un ultim strop de speranţă la domnul respectiv. Logic şi normal, omul nu auzise în viaţa lui de blog. Când eram deja gata să ies din cabinetul respectiv, mă opreşte şi începe a da telefoane. Între timp mă întreabă de unde ştiu eu că Blogovăţ ar trebui să aibă loc anume la USM. I-am adresa blogului de pe blogosfera.md Cu mare greu, după un plog.blogosfera.md care nu mergea, omul a ajuns la anunţul respectiv de pe blog.blogsofera.md şi s-a convins că nu aberez. Eu, deja uimit de acest comportament total diferit de ceea ce se întâmplă de obicei cu şefii mari şi mici când îi vine cineva pe nepusă masă, îi căutam pe birou cartea de vizită a omului să ştiu cum îl cheamă ca să scriu despre el pe blog. Teodor Luchian. Un om absolut extraordinar care într-un final, după o convorbire telefonică lămuritoare cu cineva, mi-a zis să încerc în 421 sau 405. Am încercat. I-am găsit. Prezentările Am ajuns în momentul în care Vitalie Sprânceană era deja pe la mijlocul prezentării „Blog şi (sau) ziar”. Prezentare foarte OK, cu multe intervenţii din sală. Mi-a plăcut şi ceea ce spunea Vitalie şi felul în care a reuşit să facă din prezentare o adevărată discuţie despre rolul şi statutul bloggerului văzut ca „dobânditor de informaţie”, importanţa contribuţiei personale a bloggerului în posturi bazate pe preluarea de ştiri şi articole aparţinând mass media etc. După Vitalie, a venit rândul Luciei Candu, o fiinţă hermafrodită la arătare cu idei bune, dar foarte puţine, ca să nu spun niciuna:D. Urma să facă o prezentare legată de „Blog şi societate civilă”. Şi-a bătut joc de organizatori şi de participanţi prin simplul fapt că nu a pregătit nimic, iar prezentarea ea a constat din contiunarea comentariilor făcute la discuţina iniţiată de Vitalie. Nu am înţeles rostul prezenţei Luciei în calitate de prezentator sâmbătă. La un moment dat a ajuns să pledeze pentru „formarea de comunităţi a bloggerilor care scriu pe aceeaşi temă (adică nişă)”. How stupid that can be? A cam încurcat noţiunea de blog colectiv cu comunităţile de blogger, care, deşi există, sub nicio formă nu sunt formate de bloggeri scriind pe aceeaşi temă (vezi familia Voce). A nu se confunda cu guests posts şi promovarea prin blogroll a bloggerilor din acelaşi domeniu. A urmat Eugen Luchianiuc şi „Blogurile corporatiste”, sau aşa cum a recomandat şi el, corporate blogs, fără traducere. Am reţinut cifra de 8% de bloguri corporatiste existente în afară, precum şi comentariul unuia din sponsorii Blogovăţ care spunea că Republica Moldova e încă departe de a implementa această nouă strategie de comunicare. Vlad Namaşco a vorbit, cu multe emoţii:D, despre Microblogging. A încercat să ne convingă despre utilitatea Twitter-ului şi produselor sale analogice şi adiacente. Mi-a plăcut ideea de qwitter:)! Despre Dezvoltarea Blogosferei din Republica Moldova a vorbit apoi Valeriu Tihai. Cu o prezentare bazată pe cifre şi date concrete despre blogosfera moldovenească de la orgini până în prezent. Concluzia principală a fost că ritmul cu care numărul bloggerilor din Republica Moldova e impresionant de-a dreptul. Vitalie Eşanu a vorbit pe final despre „Democraţia de mâine”. O prezentare la care am intervenit cel mai mult, poate şi destul de agresiv (la un moment dat Namaşco încerca să mă tempereze prin gesturi subtile:D). Nu ştiu câte traininguri cu presentation skills acquirement a făcut Vitalie, pentru că eu am făcut cel puţin vreo 3 la viaţa mea, or, ţinând cont de una din multele rigori ale unei prezentări, cel mai important lucru e că niciodată nu îi spui unei persoane care asistă la prezentarea ta „Nu înţegeţi”! De ce? E ofensator, dar şi jenant în acelaşi timp pentru că există doar două posibile explicaţii: fie persoana care are un punct diferit de vedere e proastă şi nu înţelege, fie tu nu poţi explica cum trebuie. Când cele două sunt combinate rezultatul e mortal:D. Poţi să îi spui că „putem discuta acest lucru imediat după această prezentare in private”, poţi spune „este şi acesta un punct de vedere, dar...” şi multe alte feluri de a evita o agresivitate lingvistică rezultând într-un „eşti un prost, Codreanu, nu înţelegi!”:D Partea bună e că nu eram singurul pe acolo care nu era de acord cu ceea ce spunea Vitalie Eşanu, inclusiv faptul că traficul şi autoritatea (Technorati) nu contează în depistarea unui blog(ger) bun. Metodă propusă şi pusă în aplicare la Blogovăţ prin electionplatform conform căreia fiecare blogger trebuia să aleagă un alt blogger este bună şi nu prea. Este total lipsită de obiectivitate. Niciodată eu nu o să îl votez pe Paul Hodorogea aşa cum el niciodată nu o să mă voteze pe mine, de exemplu, chiar dacă de mâine Hodorogea ajunge în blogoroll la Zoso şi începe să înregistreze cel puţin 1000 de vizitatori unici pe zi. Or, atât timp cât o metodă se dovedeşte a nu fi bună, se renunţă la ea, logic, nu? Înainte de premiere După prezentările respective, a urmat o mică sesiune de brainstorming referitor la îmbunătăţirile pentru blogosfera.md Cea mai importantă dintre acestea a fost propunerea lui Vitalie Sprânceană pe care eu am susţinut-o sută la sută: crearea unui forum, similar blogoree.ro După brainstormingul foarte fructuos, de altfel, a urmat o pauză plină de socializare pe coridoarele USM-ului. Am făcut cunoştinţă cu toată lumea prezentă pe acolo strângând voios mâini şi încercând să reţin alăturarea unui chip numelor celor pe care îi cunoşteam. L-am cunoscut pe Tudor Darie de la UNIMEDIA care mi-a spus că felul în care am criticat postul cu Mihai Dolgan e un adevărat atac la persoană. Eu am încercat să îi explic atunci că am atacat bloggerul şi postul, nu persoana Tudor Darie pe care nu o cunoşteam. Era supărat pe mine, dar a acceptat să vin la offline-ul de luni cu Vlad Filat. Am discutat mult cu Vitalie Sprânceană. Ne-am amintit de bancul cu Papa, am vorbit despre câteva proiecte de-ale lui şi, desigur, despre bani din blog. Revenind în sală după pauză, mare mi-a fost mirarea să îl văd pe nimo, administratorului site-ului despre care am zis că e un site de rahat din toate punctele de vedere. A încercat să îmi explice preţ de 10 minute că nu am dreptate eu şi că ar fi bine „să şterg posturile în care ziceam că 24noi.com sunt nişte spammeri cretini”. Am promis că îmi fac şi eu cont la ei să văd dacă într-adevăr el are dreptate şi am greşit eu. Dacă da, nu va fi nicio problemă să recunosc pe acest blog că deşi credeam că 24noi.com sunt nişte spammeri cretini, ei nu sunt, de fapt. Oricum, pentru necunoscători, „părerile pozitive” costă:D! Premierea A fost cu multă voioşenie şi multe aplauze. Din păcate nu toţi câştigătorii pe categorii au venit la premiere. Artur Gurău a măturat cu restul bloggerilor pe jos:D. Eu am luat doar un premiu, sau, o fi „tocmai” în loc de „doar”?:D E un premiu care m-a bucurat foarte mult: lansarea anului conform votului juriului, evident. La cât de agresiv şi lipsit de censorship sunt pe acest blog, e şi normal că nu prea sunt iubit de ceilalţi bloggeri:D! A urmat faza cu alegerea bloggerului anului. Mi-a plăcut faptul că organizatorii au decis ca cei din sală, mai exact, bloggerii din sală să aleagă bloggerul anului. După prima rundă de voturi, Pavel Ciorici, care era acasă în pat cu febră, acumulase 5 voturi, Artur Gurău 5 voturi. După votarea repetată, cu Gurău scos cu forţa din sală:D, scorul a fost de 8 la 10. Nemulţumiri Tudor Darie a încercat să preia din ideile lui Alexandru Culiuc, doctorandul harwardian, cu privire la neparticipanţii la Blogovăţ 2008. Amintind insistent, cred că de vreo 3 ori, că sunt multe bloguri bune care nu au participat la Festivalul Blogului Moldovenesc. Care? Bloggerul „copy paste” Val Popovici? Sau poate cacofonicul Culiuc? LOL! Vorba lui Viky, filosoful din Calea Griviţei, las-o-n sânge. Party Nu a fost un party propriu-zis, ci mai degrabă socializare la o bere. La party i-am cunoscut pe doi oameni pe care îi simpatizez în mod aparte: Vultoor şi Vacanţe.md Am discutat tot timpul despre bloguri şi blogging. În loc de concluziiRevenind la „ursul păcălit de vulpe”, trebuie să recunosc aici că eu chiar nu am crezut că toată afacerea cu Blogovăţ să se dovedească a fi un succes. Totul a fost perfect. Cred că în ultimul timp eu sufăr de o acută „prejudicită” faţă de tot ceea ce ţine de Republica Moldova. Ziua de sâmbătă m-a făcut încă o dată să îmi aduc aminte de cât de înşelătoare sunt aparenţele şi cât de periculoase sunt verdictele date în necunoştinţă de cauză. Spuneam şi la început, am cunoscut nişte oameni super ok, am vorbit, am schimbat idei, m-am simţit foarte bine. Felul în care s-a ales bloggerul anului a cam redus la zero acuzaţiile mele de incorectitudine a desemnării premianţilor. Ce bine că Vlad Namaşco nu acceptat pariul cu 10 beri:D Sigur, nu am cum să fiu mulţumit de rezultatele votării, e stupid să fiu. Asta nu mă împedică însă să-l felicit pe Artur Gurău pentru ploaia de premii şi să mă bucur cu un râs satanic anticipând o prezenţă mai consitentă de sponsori la viitoarea ediţie Blogovăţ, atunci când marele câştigător voi fi eu. A propos, sâmbătă am smuls promisiunea unui design profesionist pentru noul meu blog de pe Wordpress. Aşa că, urmând cu sfinţenie una din regulile de aur ale marketingului politic conform căreia o campanie electorală începe a doua zi după alegeri, ţineţi aproape, Blogovăţ 2009 a început deja! P.S. Am multe poze frumoase cu bloggeri frumoşi. Promit să le pun pe blog de îndată ce ajung la Bucureşti.