De fapt, Chişinăul nu aşteaptă, ci a şi pornit întru îmbrăţişarea Crăciunului! Acmu (precum zicea cronicarul) seara, am trecut prin centrul – minunatului, totuşi! –Chişinău, pe care îl suport, care mă suportă deja de 45 de ani. Am luat câteva imagini. Postez aici doar trei. Plus un poem, aproape naiv, din 1971, care a intrat în prima mea carte Aripă în lumină (1976). Şi urările pentru domniile voastre: Să vă fie date toate bucuriile, darurile şi lumina din colinde! l.b.
DIPTIC CHIŞINĂUIAN
1. l o c
Locuiesc pe strada Frumoasa,în partea oraşului undeturnul televiziunii străbate asfaltulprecum Osia Lumii.
Aici totul e foarte concretconcomitent – neobişnuitzi şi noapte persistând ostare de luminăşi sunetvibrând printre nucii vecini cuplopii ce paruriaşe bujii la arderea internă aoricărui anotimp;
aici – unde vrejurile viţei-de-vie se-ncâlcesc lesnecu cablurile electricecare la rândul lor se confundă cucelebre strune – aicizi şi noapte persistă o stare de lumină şicântec.
2. a n f ă r ă i a r n ă
Golaşe sunt grădinile, parcurile oraşului.În jurul lor – macarale şiturnul televiziuniipar foarfece întinse ce ar vreasă croiascăpânza cerului: deşapte ori măsoară,apoi...
Cade zăpada.
Şi oamenii înflorescasemeni crengilorde liliacalb.
1972
l.b.