Alb. Doar alb unde n-ai întoarce privirea.
Se pare că sunt exact în astfel de ceaţă de mai multă vreme.
de-ar fi numai ceaţa..
de s-ar opri pentru puţin bătăile inimii ca să pot să gîndesc în linişe.
Să înţeleg cine ne răpeşte zilele
şi de ce
În care din lumi s-a rătăcit sensul şi rostul
De ce se spun sute de cuvine, dar nu acelea
anume acelea rămîn în ceaţă. Pe partea în care nu se vede.
Şi cînd nu-i ceaţă se ascund sub frunze, sau iarna sub zăpadă, în umbră vara... acolo unde nu se vede.. unde n-ai întoarce privirea.
şi numai de s-ar opri puţin bătăile.. ca să le auzi clare în linişte, sau le vezi unde nu sunt scrise.
vorba cîntecului - the rest is still unwritten
.
