Indirect despre vorbirea directă
de Leo Butnaru
Vorbire. Parcă ţi-ai scote spini din gâtlejaccentuat metaforic vorbind – din inimădin traheea ta rotunjită din petale roze puse straturi-straturi unele peste alteleşi din lemn de trandafir alb – reconstitui tu în memorieimaginea de pe planşele de la lecţia de anatomie –nici pe una dintre ele nu erau înfăţişate ţesuturi sângerânde ca sub coroana de spini.
Această vorbire e ca o scoatere de spini din propriul gâtlejdin propria inimă fiind şi ca o anulare a amestecului de sensuri şi de senzaţii în melanjul lor provocator de neliniştevorbire directă care ar putea anunţa o noapte mai puţin întunecată(dar şi gluma neinspirată că – pe cerul negru al gurii –stelele se văd mai luminos...).
Temperarea lăcomiei – anihilarea excesului de senzitiv şi gustrenunţarea la vinuri înspumate şi dulceţuri provocatoarecare probabil însoţesc omul încă din pruncie.
Vorbire directă. Un mod de a-ţi deparazita cartilajul traheiicoardele vocale de semnele de exclamaţie ale spinilorşi gâtlejul e deja tot mai liberceea ce nu se poate spune şi despre inimă – sclava propriei tiranii despre care indirecteste şi această vorbire directă.
