De pe înălțimile munților Sarek pot privi pământurile sfinte din nord;câmpiile albe, piscurile ninse,ținut al celor o mie de lacuri, păduri de mesteacăn, mlaștine solitare,bărbați fără chip, femei cu voci joase.
Magie eternă pe malul Lacului Irani.Soarele din miezul nopții îl privesc extaziată,vocea mea sparge imensitatea gheții,în noaptea asta de lumină fără moarte sau timpcând soarele e etern în Laponia sacră.
Litania melodiei Samiîmi vine senină în martie precum în gerar.Oameni din opt anotimpuri,peregrini ai zilelor lungipe urme de urși, vulpi și reni.
Ținuturi arctice milenare,sanctuarul tăcerilorunde se întâlnește prezentul și cu trecutul,nu există ore… timp un există.
Laponia
Desde las alturas de las montañas de Sarek puedo mirar las tierras sagradas del norte;
las blancas llanuras, las cumbres nevadas.
lugar de los mil lagos, bosques de abedúles, pantanos solitarios,
hombres sin rostro, mujeres de voces silenciadas.
Magia eterna en la ribera del Lago Irani.
El Sol de Medianoche miro extasiada
mi voz hace eco en la inmensidad del hielo
en esta noche de luz sin muerte ni tiempo
cuando el Sol es eterno en la Laponia sagrada.
La letanía del canto Sami
me llega clara en marzo como en enero.
Gente de la ocho estaciones,
peregrinos de largos días
tras la huella de osos, zorros y renos.
Tierras árticas milenarias
santuario de los silencios
donde se une el presente y el pasado
no existen las horas...no existe el tiempo.
