Mă pierd și caut o mînă de-ajutor,
Confuz, observ cum vii încet spre mine,
Tu, prea-frumoasă, înger păzitor.
Și-n valsul lin, al muzicii franceze,
Îți simt mișcarea trupului suav,
Cum nici Da Vinci n-avea să picteze,
Un chip atît de gingaș și firav.
Înebunit de profunzimea ochilor căprui,
Plutesc prin ei, ușor mi se afundă,
Șoptind, ce nu șoptisem nimănui,
Cu voce caldă, dragostea-mi profundă.
