-Cine ești acum.Cândva erai al Sufletului meuși iată că nu mi te mai recunosc.-
Cine ești?
Poate felina în baobabzărind de departe Estul și Luminapoate trădezi tremurul imortalitățiicând reinventam morfina Sufletului
permutându-te printre ecouri în pergamentul ce povestește vechea noastră istorie
istorie ce se repetă…
Acu sunt o altă persoană decât cea care eram în altă erăunde tu și eu nu utilizam pielea și sorbeam din izvorul primarmana cerească…
Acum, rătăciți și necunoscuține reîntâlnim în timp-și vântul știa asta-și tu, dormitând, nu te trezeai…
Nici săruturile mele nu te trezeaudin letargia ta eonică.
POEMA DE MARISA LEÓN
-Quién eres ahora.
Antes de ahora eras de mi Alma
y ya no te reconoces en mí.-
¿Quién eres?
Acaso el felino en el baobab
divisando el Este y la Luz
acaso presientes el escalofrío de la inmortalidad
cuando reinventamos el morfema del Alma
mutando entre ecos
en el pergamino que cuenta nuestra vieja historia
la historia que se repite...
Ahora soy otra persona de la que fui en otra era
donde tú y yo no usábamos piel
y bebíamos de la fuente primigenia
del maná de los dioses...
Ahora, errantes y desconocidos
nos reencontramos en el tiempo
-y el viento lo sabía-
y tú, durmiente, no despiertas...
Ni mis besos te avivan
de tu letargo de eones.
