Cîteodată jobul-minune jimblă 32 de parale. Lumea e rea... Cotloanele istoriei sunt goale. Exploataţi pentru a atinge "standardele integrării", Cuvintele, dimpotrivă, nu-s date uitării.
- Ascultă, poştalioane, săptămîna trecută mi-au trimis un plic! În el, pîlcuri de porumb, axiome, zmei... - No signore, no ricevuto nimic! După plecare, acasă, nu mai eşti ai tăi.
- Vreau un picap cu plăci nezgîriate!? - Avem! în România, ca şi-n Moldova, zone uitate... Suferinţele lor, balustrade între oralitate şi proverb: Săracul domn Iordache, fără plic, e om sterp.
