Unde începe pasul pădurii, arborii configurează un spațiuîn care cuvintele rătăcesc printre ramuri tremurătoare.
Munți ascuțiți sparg înălțimile - adună acolo cuvintele -amplifică sunete inteligibile și le conferă noi înțelesuri.
Apa ascultă spusele noastre, rostogolindu-le pe suprafața-i,chiar și nisipul se năpustește peste cuvinte în câte-o oază.
Cineva moare fără să spună, luând cu sine taina vorbirii,urbea ce crește în toate direcțiile e un devorator de cuvinte.
La persecución de las palabras Donde empieza el paso del bosque, los árboles proyectan un espaciodentro de cual las palabras se pierden entre las ramas temblorosas.
Montañas afiladas penetran el cielo – junta allá las palabras –amplifica sonidos inteligibles y les concede nuevos sentidos.
El agua escucha nuestro lenguaje arrastrándole por su superficie,incluso los granos de arena atacan palabras en algún oasis.
Alguien se va sin decir nada, llevando consigo el secreto de hablar,el pueblo que crece a todo lo alto es un devorador de palabras.
