Iarna
În liniștea indolentă a întunericuluiintru în flacăra lumânăriice arde lent și parfumată pe masăși pășesc cu picioarele goaleîntr-un dute-vino permanent în grota visatăazi când intrăm în fiece colț și fisură pe dinăuntru
Uneori mă opresc speriatăde timpul ce trece rapid împărțitde visurile descoperitesatisfăcute sau nesatisfăcutepe când casa noastră pierde încet din soare și aer
Doresc absența și prezența taîn multe nopți înstelate
Știm că sunt atâtea de făcutatâtea lucruri de a pune la cale și să trăimȘi atât de puțin timp!
Aici unde cotidianul ne aparține
Invierno
En la quietud indolente de la oscuridadpenetro en la llama de la velaque arde lenta y perfumada sobre la mesay camino con los pies desnudosen un ir y venir en mi cueva soñada hoy que penetramos en cada rincón y rendija desde adentro
A veces me detengo asustada por el vertiginoso tiempo compartidopor los deseos encontradossatisfechos e insatisfechosmientras a nuestra casa la secan lentamente el sol y el aire
Quiero tu ausencia y presenciaen muchas noches estrelladas
Sabemos que hay tanto por hacer tanto que planear y vivir¡Y tan poco tiempo!
Ahí donde lo cotidiano es nuestro
