Atunci când am primit invitația de la Ion Grosu, de a face parte dintr-un proiect inedit, am luat-o ca pe o provocare. ”De ce nu inviți, bloggeri cu experiența, cei care sunt tari în cultură, economie, agricultură? Eu nu vreau un dream-team, eu vreau oameni care vor să învețe și să crească”, a răspuns Ion.
Și am acceptat, pentru că mi-am dorit să cresc, să învăț, să comunic cu oameni interesanți, să aflu lucruri noi.
Nimeni din noi nu s-a născut blogger, jurnalist, ministru sau analist. Toți am învățat.
Noi la Bloguvern încercăm să combinăm plăcutul cu utilul, lucruri interesante cu cele necesare, probleme complicate cu soluții simple.
Eu personal, în cele trei luni de când sunt membră a echipei Bloguvern, am învățat o groază de lucruri noi. Am învățat să
scriu texte scurte și clare în 1800 de caractere pe înțelesul mătușii Dusea, am învățat să scriu titluri atrăgătoare, am învățat (dar nu și m-am obișnuit) să citesc rapoarte, acte legislative, proiecte de legi scrise într-un limbaj de lemn, să extrag din ele idei importante și să le i prezint mătușii Dusea ca ea să știe ce, cum și când face Guvernul, am învățat să scriu articole cu indicele lizibilității de 11, și nu vă spun că am început cu 22 
.
Am cunoscut oameni deosebiți. Alex, ministrul afacerilor externe – cald ca un soare de mai, Taniușa, ministrul agriculturii – bună ca o ciocolată, Năstica, secretarul Cancelariei – deschisă și jovială ca un curcubeu, Arcadie, ministrul justiției – un havuz de talent, Victor – omul care tace, dar face, Tatiana – profundă ca o enciclopedie, iar Ion el și așa știe că e pațan de treaba.
Acesta este Bloguvernul meu. Este o școala, este o cale de inițiere, este un mediu cu oameni buni, este pur și simplu un proiect bun.
