Liitle time vs many plans

Vreau sa vina IARNA... Cu fulgusori jucausi, sa am nasucul inghetat, sa privesc in jurul meu si sa fie totul alb, sa fie vacanta si sa-mi realizez toate planurile, fiindca deja nu mai incap in agenda mea imaginara :) "Uff... De-ar avea fiecare zi cel putin 36 de ore"- asta este unicul meu gind de cind am inceput sa fac universitatea... Si imi place ce fac, ce invat, uneori mai mult, alteori mai putin, uneori mai cu placere, alteori doar din simtul responsabilitatii, insa am nevoie de mai mult timp... Bietul blogulet, a devenit neglijat in ultimul timp si cred ca e foarte furios pe mine. Cu toate ca la fiece inceput de saptamina imi promit ca o sa gasesc cel putin 15 minute inainte de culcare sa mai public ceva pe el... cum ajung la momentul in care mos ene trece pe la gene am si uitat de promisiunea facuta anterior. Abia de mai reusesc sa citesc o carte la sfirsit de saptamina, in drum spre casa... Vai, si cit imi e de dor de casa in decursul saptaminii... Vorba aia "Pretuiesti doar dupa ce pierzi", la fel am patit-o si eu. Vroiam sa plec si eu de acasa, sa incep o viata noua, ceva mai independenta, ma rog, ca orice adolescent ordinar, si iata ca acum inteleg ca nicaieri nu e mai bine ca acasa. Poate pentru altii, mai deschisi, mai indiferenti, mai distrati, viata departe de casa e placuta. Pentru mine nu. Imi e dor de zilele in care ma trezeam si imi vedeam surioara si parintii agitati prin casa, de zilele in care mergeam la liceu fara griji, dupa o noapte dormita, unde profesorii erau mai intelegatori si mai veseli... Imi e dor de trecut, cu toate ca stiu ca viitorul imi rezerva evenimente si mai frumoase... Si imi e dor de un omulet foarte scump inimii, care citind acest post isi va reaminti inca odata cit de mult il iubesc... <3