Poemul placid al picioarelor ce nu pot păși,a corpului cu pielea înalbită, uscatăde imobilitate. Oboseală a oaselor, a cărnii răvășite, lipsite de sânge,a sângelui scurs din acea carneca un lichid nevăzut ce plutește acumpe valurile livide ale vadului unui râucu apă stătută, cu apa aproape secată,în care peștii au putrezit, s-au prefăcutîn pulbere, în fire de praf ce pleacă în jos...Din adâncul acoperit cu sedimente,doi ochi bulbucați observă barierele.
Inmovilidad
El poema placido de los pies que no pueden andar,del cuerpo con la piel blanqueada, secapor la inmovilidad. El cansancio de los huesos,de la carne aturdida, sin sangre,de la sangre salida de aquella carnecomo un líquido invisible que flota ahorapor las olas lívidas del vado de un río con agua estancada, con agua casi secadadonde los peces se han podrido, se han convertidoen polvo, en motas de polvo que se van hacia abajo…Desde la profundidad oculta por los sedimentos,dos ojos desorbitados observan las barreras.
