Sistemul cârtiță nu suge, ci sapă. Sapă continuu tranșee, coridoare, tuneluri, gropi, pasaje subterane. Misiunea sistemului este să râme, nu neapărat pentru a ajunge la lumină. Sapă de la nord la sud, de la est la vest, râmă în gospodăriile
țăranilor, nimicindu-le încrederea și eforturile, scormonește în educație, economie, medicină, justiție. Zi și noapte sistemul muncește, orbește sapă acolo unde îl ghidează instinctul. Sistemul cârtiță nu caută soluții, alternative, reforme, el pur și simplu sapă.
A început să sape în justiție, dar a dat de câteva capcane și s-a retras. A început să sape în democrație, dar a obosit. A început să sape în economie, dar a dat de alte sisteme cârtițe care l-au avertizat: ”Aici nu săpa. Teritoriul e împărțit”. A început să sape în educație și a dat de mlaștină. A început să sape în medicină și s-a blocat la un depozit cu medicamente.
Peste tot unde nu a început să sape, sistemul cârtiță își marchează teritoriul, lăsând tranșee, tuneluri și pasaje nefinisate.
De la nord la sud, și de la est la vest, Moldova este o rețea de pasaje subterane, gropi și coridoare, săpate orbește de sistemul cârtiță.
