Cineva, mult mai deştept ca mine, spunea la un moment dat că atunci când te apucă un colţ de depresie hiperbolizant de acută, e bine să mergi în vizită într-o închisoare sau la un spital de nebuni (am fost odată într-amândouă însoţind un grup de medici misionari din SUA şi Australia în calitatea mea de traducător).Astăzi însă, fiind în imposibilitatea de a repeta vizitele respective, m-am uitat un pic la cei din jur. Vecinul meu de 28 de ani a aflat că mai are de trăit cel mult 3-4 luni. Are cancer la intestinul gros. Un nepot al unei verişoare a fost condamnat la 7 ani de puşcărie pentru un viol în grup. Ce cretin! Iar prietenul meu cel mai bun se gândeşte să divorţeze, deşi încă mai ezită pentru că are un copil de 3 ani cu proasta aia (şi mă mai întreabă lumea de ce nu mă însor:D).Aşa că, am ieşit afară, mi-am dat tricoul jos şi m-am băgat cu burta în soare. Care probleme de viză, care doctorat, care...La vita e dolce!