Octombrie-a lăsat pe dealuri
Covoare galbene şi roşii.
Trec nouri de argint în valuri
Şi cîntă-a dragoste cocoşii…
Întârziată fără vreme
Se plimbă Toamna prin grădini
Cu faldurii hlamidei plini
De crizanteme
(G.Topârceanu)
Frumoase zile de toamnă au încununat sărbătoarea jubileului de 575 de ani ai Chişinăului.
Au rămas în urmă acele zile frumoase, cu clipe de neuitat, care au cuprins întreaga societate chişinăuiană. Bibliotecile-au fost doldora de activităţi consacrate acestui mare eveniment, un eveniment de demnitate naţională şi spirituală. Biblioteca de Arte „Tudor Arghezi” a fost gazda unui oaspete drag, Constanţa Abălaşei-Donosă, grafician, pictor şi poet din România. Şi cum este primit la noi, basarabenii, la o zi de naştere nu se vine cu mâna goală, aşa şi distinsa doamnă Constanţa a venit încărcată cu daruri, fapt pentru care noi, gazda, îi suntem recunoscători şi preţuim acest dar cu aleasă mulţumire. Fondul bibliotecii noastre s-a îmbogăţit cu o galerie din 20 de lucrări grafice despre vechiul Chişinău, cu 3 titluri de carte (22 cărţi) de poezie, fiind autorul a două din ele şi autor al unei antologii de poezie – al 3-lea titlu. Şi aceasta nu e tot. Biblioteca noastră face parte din reţeaua publică metropolitană cu Sediul Central „B.P.Hasdeu”, care, în cadrul conferinţei internaţional-aniversară „Chişinău – între trecut şi viitor” a primit în dar de la Dna Constanţa un alt set de 30 de lucrări grafice cu genericul „Chişinăul vechi în grafică”, un set de 35 lucrări grafice cu toate ctitoriile lui Ştefan cel Mare şi 2 titluri de carte (12 cărţi) de poezie. Fiind o fire creatoare, scrupuloasă cu sine, Constanţa A. Donosă scrie şi pictează sau desenează dintr-un anume sentiment al datoriei faţă de sine şi faţă de ceilalţi. Faţă de oraşul Chişinău are un ataşament aparte. Deşi nu a mai fost nici odată aici, în Basarabia, despre el a aflat de la profesorul sau Vespasian Lungu. Vizita a fost interesantă, a lăsat în urmă impresii plăcute şi o speranţă vie intr-o colaborare fructuoasă pentru viitor.
M-am bucurat când pe la jumătatea lui aprilie al acestui an, prietenii mei din Basarabia pe care nu-i văzusem vreodată, s-au gândit a mă invita la dânșii în Republica Moldova, cu o expoziție de grafică închinată orașului Chișinău, sub numele de ” Chișinău la începutul secolului al XIX-lea.”
Nici nu gândeam că din colțișorul inimii lor, totul a pornit cu sinceritate !
La începutul lunii octombrie, îmi mângâiam sufletul și ochii cu frumosul peisaj, peste care parcă toți pictorii din Republica Moldova, au vărsat de pe paletele lor pline de culori virginale în ocru și siene naturale, verde în toate nuanțele cromatice, până la roșu învechit din veacul lui Ștefan cel Mare, peste coroanele codrilor de-alungul șoselei ce intră în Republica Moldova, îndată ce treci apa Prutului, pe la Vama Albița .
Prietenii mei de la Biblioteca de Arte ” Tudor Arghezi” Aliona Vârlan, Anastasia Moldovanu, Alecu Deleu, graficianul Valeriu Herța, Natalia Gnidaş, Natalia Ciorbă și alți prieteni dragi, au spart în spirit bucătăresc din etaloanele românești, oricât de departe suntem unii față de alții, la sute de kilometri, în plăcinte dolofane cu brânză și varză, gustări tradiționale moldovenețti, struguri strălucitori precum aurul din podgoriile lor, ceai cald și altele.
După ce am stat de vorbă ceasuri întregi, simțindu-mă ca și acasă, a doua zi am fost însoțită de generoasa prietenă Anastasia, să-mi panotez expoziția de grafică, ”Chișinău, la încerputul sec. al XIX-le”, la Biblioteca Municipală “Bogdan Petriceicu-Hasdeu” din centrul orașului, al cărui director este doamna dr. conf. univ. Lidia Kulikovski, distins om de cultură și promotor cultural, parcă protector spiritual al tuturor bibliotecilor din Chișinău, ce-i sunt în subordine, și care parcă mă aștepta cu expoziția mea spre a fi prezentă la Simpoziopnul Internațional-aniversar: ” Chișinău – între trecut și viitor “, închinat orașului la împlinirea celor 575 de ani de atestare documentară, ce urma să aibă loc la sediul acestei biblioteci în data de 11 octombrie.
Alături de personalități din Republica Moldova, România, Serbia, Bulgaria și Franța, prin expoziția mea de grafică legată de orașul Chișinău la începutul sec. al XIX –lea, cele 35 de lucrări închinate lui Stefan cel Mare și Sfânt sub titlul “Ctitorii Ștefaniene”, cât și din cărțile mele, ce le-am donat bibliotecii B. P Hașdeu, m-am bucurat de stima, aprecierea și admirația celor prezenți, când la sfârșitul mesajului meu, am specificat cuvântul donație.
În zilele ce au urmat, însoțită de Anastasia Moldovanu și o altă prietenă, ghid în turism, m-am bucurat de vizitarea orașului Chișinău; a anumitor puncte de cultură, esențiale pentru viața culturală a orașului, precum și Bibliotecile Tg.-Mureș și Transilvania, recent renovate, arătând precum celor din vestul Europei . Personalul fiecărei biblioteci, de înaltă ținută în ceea ce privește pregătirea profesională !
Parcul din centrul Chișinăului, m-a impresionat nu numai prin varietatea enormă a arborilor masivi și zvelți, ci prin impunătoarea statuie a marelui Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, care parca apăra cu temeinicie întreaga alee a scriitorilor, și ele adevărate opere de artă, bine amplasate și bine conservate împotriva intemperiilor. Astfel, pe îndelete am salutat cu respectul cuvenit pe Eminescu, pe Arghezi, pe Creangă, pe Labiș, pe Alecsandri, pe Maiorescu, pe Sadoveanu, pe Vlahuță cât și pe toți ceilalți scriitori.
Câteva ore, în după amiaza unei alte zile pline cu soare de octombie, am fost musafirii graficianului Valeriu Herța, reputat artist în executarea de lucrări în mai multe domenii din genul artelor plastice, președintele Secției de Grafică al Uniunii Artiștilor Plastici din Republica Moldova, membru AIAP – UNESCO, lector superior la Universitatea Pedagogică de Stat ” Ion Creangă .
Valeriu Herța, prin marea sa bunătate, ne-a arătat atelierul de stampe, singurul din Republica Moldova, unde artiștii plastici cât și studenții, realizează aici tehnici mixte de imprimare; acvaforte, acvatinta, ac rece, mezzotino, linogravură, gravură pe carton, cologravură, sau alte tehnici mixte de imprimare. A fost pentru prima dată, când eu am văzut un asemenea atelier cu săli atat de mari și cu aparatură imensă și impresionantă.
Tot atât de mult m-a impresionat drumul făcut pănă la Orheiul Vechi, unde m-am deplasat spre a vizita vestigiile arheologice carpato–dunărene–nistrene ale poporului român, și anume cel mai important sanctuar, cel de la Butuceni, care reprezintă o veche așezare dacică din timpul paleoliticului superior.
Pe fundul albiei acestui sanctuar, șerpuiește râul Răut, lung, însă nu prea lat, care din spusele unui călugăr bătrân ( de la Sf. Mănăstire ce se află sus pe colină) cu veacuri în urmă, pe acolo treceau corăbii. Urcând până sus la Sf. Mănăstire, prin bunăvoința aceluiasi călugăr, am putut vizita paraclisul unde se face slujbe, cât și o parte din chiliile săpate în această colină de piatră, de unde, se presupune, a început monahizmul prin părţile noastre şi unde se ascundeau cu veacuri în urmă băștinașii locurilor, poate și călugări, împotriva popoarelor migratoare.
Acest loc de așezare strămoșească al dacilor de pe aceste plaiuri moldave din veacurile trecute, constitue astăzi, un act demn de cercetare și documentare pentru mulți cercetători și arheologi din Europa.
Zilele petrecute la Chișinău printre frații basarabeni, au fost emoționante fiindcă eu m-am aflat pentru prima dată aici; însă totul a decurs atât de firesc ca și când eu, mă aflam acasă.
Aici, l-am întâlnit pe Ștefan cel Mare și Sfant cu mâna ridicată spre cerul albastru parcă rupt din tot Albastrul de Voroneț, semnul Rugii către Maica Domnului, pentru apărarea neamului . L-am întâlnit pe Eminescu, pe Arghezi, pe Labiș.
Aici, am vorbit și am gândit românește !
Aici, mi-am lăsat nostalgice amintiri, după care mă voi reântoarce .
