Femeie în toată firea. Sfioasă, inteligentă, mîndră. Îmi amintesc, îmi povestea, că în copilărie a făcut şi gimnastică şi dans şi muzică.Făcea totul cu dăruire. Îmi povestise că după nunta ei a mai durat o săptămînă pînă la prima noapte de dragoste. Bărbatul căruia s-a dedicat, însă, nu a meritat, părerea mea.A născut două fete, care însă nu i-au urmat exemplul în nimic.Era foarte blîndă şi atunci cînd trebuia să fie dură inclusiv.
Nici nu-mi amintesc clar ziua în care ne-am întîlnit pentru ultima dată.
Azi se fac 7 ani de cînd nu mai e.Acuma regret nespus că nu mergeam s-o văd mai des.Regret toate serile şi poveştile pe care nu ni le-am spus. Regret că am văzut-o rar zîmbind. Uneori o visez. Şi în vise e aceeaşi - Femeie rară, din acelea pe faţa cărora ca o amprentă stă sacrificiul ca rostul vieţii. A sacrificat tot ce-a putut. Mereu.
Şi vreau să cred, că măcar acuma, oriunde ar fi, e fericită.
