dispozitia mea era de nimic…pina am vazut poza asta …
..unde sunt timpurile alea…diminetile cind ma sculam doar ca sa-l privesc pe Pikachu si parintii nu spuneau nimic…se ridicau si ei din pat sa priveasca alaturi de mine…???…de ce acum totul e asa complicat….si oare cind am inteles eu asta…ca cind imi psunea cineva matur sa pretuiesc ca sunt copil , ca merg la gradinita , la scoala….iar eu vroiam cit mai repede sa fiu mare…nu mai vreau…vreau in trecut…vreau sa fie iar simplu…vreau…
