În China un șofer a lovit o fetiță de 3 ani. Pe care a rănit-o grav. Când a văzut ce a făcut…nu, să nu gândiți că a băgat-o urgent în automobil s-o ducă la spital…ci a dat mașina înapoi, peste corpul puiului de om ce se zbătea încă… Cu intenția clară și asumată de a-l ucide de-a binelea. Pentru că, zicea el: ”dacă victima e moartă aș plăti doar 20000 yeni (3125 USD) . Dacă e doar rănită toată afacerea m-ar costa cel puțin câteva sute de mii de yeni.”

Alegere rațională ca la carte orientată spre optimizarea cheltuielilor.

Ar mai fi de adăugat și adunătura de gură-cască ce au privit indiferent accidentul. Ăștia-s din altă poveste. Din cea a martorilor despre care se știe că nu se implică.

Apoi știrea că niște inși detestabili au fost condamnați la 25 ani închisoare pentru că au strangulat un cuplu la Durlești pentru a le lua banii. Și-n pagina de comentarii, acolo unde cenzura bunului simț, a narcisismului jurnalistic ori a străduinței de a părea prezentabil nu ajunge, niște omenași se plâng că sentința va costa prea mult plătitorul de impozite și că, în numele eficienței, lațul frânghiei sau glontele la ceafă ar constitui o soluție foarte ieftină.

Se mai știe, și a fost probat experimental, că oamenii care se grăbesc sau dispun de mai puțin timp sunt mai puțin înclinați să-și ajute semenii în ananghie.

Pierre Bourdieu ar numi acest arhipelag de fenomene imperialism economic – procesul de extindere a logicii economice în domenii ce nu-s în esență economice, impunerea de soluții economice pentru probleme non-economice și lichidarea autonomiei sferelor sociale de către logica economică a profitului.

Nu mă grăbesc să afirm că asemenea incidente/cazuri nu s-ar fi întâmplat în alte vremuri. Istoria abundă de mizerii, porcării și trădări.

Timpul nostru are însă o frumoasă însușire de a le stimula și de a le crea un sol fertil: cel al calcului de avantaje, cel al traducerii tuturor dilemelor umane – dragoste, sănătate, fericire, maternitate – în termeni economici… Familia devine alegere rațională. Educația trece prin filtrul specialităților profitabile și lichidării celor neprofitabile (umanioarele, în primul rând). Sănătatea e judecată în termenii profitului – e ieftin să avem poliție coruptă sau judecători cu preferințe, dar e prea scump să avem protecție socială sau de sănătate a populației.

La capătul acestei logici stă dezumanizarea lumii, dincolo de care, pace Eichmann, orice e posibil…Mai ales lagărele de concentrare. Ori cele pentru imigranții ilegali actualmente foarte reale în Europa.

Vine vremea, dacă n-o fi venit deja, când facerea de bine, mila, compasiunea și dragostea vor fi neprofitabile.