Prinsă de un fir al pânzei de păiangen contemplu chihlimbarul ce parfumează insectele buimăcite Se lasă tăcerea și în golul meridional al cedrilor se prăbușește ultimul măcăit al rațelor Urc pe conturul chiparoșilor și în mersul meu pe profilul său conic mă opresc Două cercuri perfecte caută că reflecte universul Suprafața mea are fisuri profunde precum coaja castanului Un mediu ambiant violent mă urmărește încă prin duhoarea vagă ce înnebunește furnicile Pașii lor ușori sapă labirinturi și tatonează temelia copacilor În urma căderii frunzelor se scurge o sevă crocantă ce ajunge tocmai până la apă Acolo se reflectă tăcerea lividă a stelelor Chiriecii și broaștele își răspund reciproc și patima lor e înghițită de toamnă. Dorința distruge grumazurile cerbilor și stoarce un lichid călduț ce colorează frunzișul Coconul agățat al unei omizi se umezește odată cu trecerea iernii între timp… căldura dispare și frigul devine stăpân Miroase a rășină și a mosc alunec înspre nimic nemișcarea mă îmbracă și ritmul vital scapă un ultim șopot în urechile mele… foarte depărtat.
Sin aliento
Prendida de un hilo de telaraña
contemplo el ámbar
que perfuma los
insectos retorcidos
Se desata el silencio y en la oquedad
meridional de la sabina
se estrella el último graznido de los patos
Trepo por el contorno del ciprés
y en mi andar por su perfil cónico me detengo
Dos círculos perfectos buscan reflejar el universo
Mi superficie tiene hondas grietas
como la piel del castaño
Un entorno violento me sigue aún entre el
vago hedor que enloquece a las hormigas
Sus pisadas leves cavan laberintos
y palpita el lecho de los árboles
Del caer de las hojas
se desborda un arrope crujiente
que llega hasta el agua
Ahí, se refleja el silencio
pálido de las estrellas
Los grillos y ranas se contestan
y su vaho empapa el otoño
El hambre destroza cuellos de ciervos
y escurre un líquido tibio que tiñe la hojarasca
El capullo colgante de una oruga
se humedece al ritmo del invierno
mientras... se paraliza el calor
y se entume de frío
Huele a resina y almizcle
me deslizo en la nada
la quietud me envuelve
y el ritmo vital
desprende el último susurro
en mi oído... muy adentro
