E duminică - știm asta –
fiindcă lucrurile strălucesc de la sineîn obișnuința lor de a ne vedea de departecând stăm apatici și însingurați
În ziua cu a sa efervescențăîn care fermentează ananasulcu gradele de alcool printre vene
Tăcerea își extinde frumusețeaîn fisurile ce există înăuntru capului meutotuși - știm asta – persistălicărirea memorieicontemplând lumina amiezii
Quietud
Es domingo – lo sabemos-
porque las cosas brillan por sí mismasen su costumbre de vernos desde lejoscuando estamos apáticos y a solas
En el día con su efervescencia en que fermenta la piñacon los grados de alcohol entre las venas
El silencio expande su hermosuraen las grietas que existen dentro de mi cabezasin embargo –lo sabemos- que persiste el fulgor del recuerdocontemplando la luz del mediodía
