foto- Cristina Evtodii
Ştiu că de mult timp nu am dat pe aici, dar e din cauză că sunt într-o goană veşnică…
Aş vrea să prind timpul de coadă şi să îl stopez, ca să am şi eu un răgaz să citesc din plăcere, nu din necesitate (facultate), să cutreier mii de bloguri, să îmi văd cît mai multe rude şi prieteni, să vizionez mai multe filme, (decît azi) să beau ceai mai mult, să scriu pe blog toate ideile pe care le am la moment (căci sunt o droaie), să îmi vizitez foştii profesori (căci încă îmi e ruşine că de ziua lor nu am reuşit să îi felicit), să fotografiez din plăcere, nu din program, să dorm mult, să fiu liberă…
TOTUŞI…
Faptul că depind de unele lucruri şi că sunt nevoită, iar pe alocuri intrigată, să le fac, viaţa devine muuuuult mai interesantă!
Spre final, vă delectez cu o creaţie proprie:
E timpul!
E al tău, e-al meu…
Dar oare poate fi “un altul”?
E unic!
E lăsat de Dumnezeu!
E cel ce îţi apropie înaltul!
Şi dacă ar fi să îl stopezi cîndva
Nu fă, precum doar prin iubire!
Iubirea-lumea va salva,
Iar timpul va rămine amintire!
