Am un dulăpior. Un dulăpior cu amintiri. De fiecare dată când vreau să îmbrac o stare sau o atitudine încep a răscoli prin dulap. Am amintiri roz, , albe, gri, negre, triste, pasionale, dragi, proaspete, îngălbinite de timp, vii, îmbătrânite,
cristaline și tulburi. Când sufletul și trupul cere căldură, îmbrac amintiri de flauș, moi și puhave. Când am nevoie de un pic culoare și viață, îmbrac amintiri de in – lejere și estivale. Când am nevoie de delicatețe, îmbrac amintiri de mătase – nobile, irepetabile și gingașe. Când simt nevoia de naturalețe și libertate , îmbrac amintiri de bumbac, independente și trainice. Când simt nevoia de nostalgie, îmbrac amintiri vechi, dragi și emotive. Când am nevoie de tandrețe, îmbrac amintiri de cașmir – plăcute, scumpe și intens îngrijite. Când an nevoie de aventură – îmbrac amintiri fierbinți, riscante și abisale.
Deseori trec cu gândul prin toate amintirile din dulăpior. Mă opresc la fiecare, le ating ușor, după care îmi aleg amintirea pe care vreau s-o port azi. O pun pe pat, mă uit la ea, după care o îmbrac fără nici o grabă, savurând clipele ce urmează. Astăzi este o zi specială. Am îmbrăcat amintirea fericirii – atât de vie și luminoasă .
Atât de frumoasă, exaltantă și înălțătoare…
Amintirea fericirii…
