Nu ştii. Nu eşti alături şi nici în pielea mea.

De ai şti ce dor îmi e să te am al meu, alături.
De ai şti cît de mult m’am săturat de tot. 
De ai şti în cîte mă regăseam prin tine.
De ai şti în cîte culori părea lumea pt mine.
De ai şti că vreau să evadez de la lume pt k acum e sumbră şi rece.
De ai şti că nu mai am puteri să lupt.
De ai şti că plîng sub fonul melodiilor tale.
De ai şti că nu mă pot apţine nicidecum să nu te privesc.
De ai şti că mi’am dorit să profit mereu de fiecare clipă alături, şi că nu mi’a ajuns.
De ai şti că port mereu în gînd amintirea unor momente.
Dacă ai putea, ai schimba ceva?!

Din nou singură aici, cu un suflet suferind.. pentru ce?
Fk! Give me a hug please. I’m afraid of loneliness.
Am atîta nevoie.

Mi’am dorit prea mult să fiu fericită. Nu mi se primeşte..
Stai şi ţi’ai plînge de milă. Te’ai obişnuit să te doară…