Printre tinereţi oprite,femei în devenire, clădite în sâni din doi în doi,Surdomut la orice mângâierecălărind dorinţe de sultani la galop,Mâncând din potcoave căpestre de picioare spălate cu păr,Ca un câine lingându-şi cuşca mai mult decât osul,cu lanţul plin de neplecări uitate,trăieşte -moare-închis în neputinţă cu mâinile mereu cuminţiplămădind buze spâne,înfipte în dinţii strânşi în fugi de împreună,sfărâmând limpezimea bolţii,din mugurii mânecii,atunci când descânteculfrânge urma de îngustare a cuminţeniei trupeşti,spre eliberarea de agheasmăscursă din potirul minunii de a plânge de bucuriepeste lumina încovoiată înspre rădăcinile inimii.