Abandonasem jurnalul pe blog, azi din motive mai triste revin. Întotdeauna am spus ca există legături între oameni, dincolo de …dicolo de toate…lasă-mă să desfac toţi nasturii cerului pentru tine, să chem ingerii sa-ţi aline sufletul. Acum urăsc mai mult ca niciodată graniţele ridicate de oameni, şi mă simt neputincioasă… se zbat realităţi de neînchipuit şi se ghemuiesc toate tristeţele lumii în rîndurile consumate pînă la sînge. Se dezbracă nervul uşor şi nebunia îşi face prea mult loc printre oameni… Mă întreb de ce? De ce fluturii învaţă să plîngă? ei nu au voie…nu au voie! E a doua oară cînd depărtările se vor desfiinţate, iar eu caut în cuvinte alinare pentru sufletul tău. Ţi-am spus că tristeţea cînd se împarte la doi e mai puţin amară, cît de sec nu ar suna dar în asemenea momente doar o matematică a sufletelor ne mai poate ajuta. Am rescris postul de cîteva ori…şi tot am senzaţia că e uscat şi nu poate potoli furtunille lăuntrice…
P.S: lasă-mă sa desfac toti nasturii cerului pentru tine…


Filed under: confidenţial, Uncategorized Tagged: înger, depărtări, tristeţe